TRAIAN BĂSESCU ŞI VIKTOR BOUT, CONTRABANDĂ CU ARMAMENT ÎN ORIENTUL MIJLOCIU?

August 21, 2014

În cadrul emisiunii Exces de Putere, Oana Stancu a dezvăluit faptul că Administraţia prezidenţială a comandat în 2005, de la o companie privată, un zbor misterios către Arabia Saudită. Nu există confirmări oficiale dacă preşedintele Traian Băsescu ar fi folosit această cursă, dar în aceea perioadă se afla la Neptun, iar avionul respectiv a decolat de pe aeroportul Kogălniceanu.

De altfel, nicio instituţie din România nu a recunoscut să fi folosit serviciile companiei private, iar zborul a fost înregistrat ca fiind contractat de Preşedinţie. Potrivit unui raport al Naţiunilor Unite, compania ar fi fost implicată în traficul de armament.

Pe 3 august 2005, Administratia Prezidenţială a contractat un avion privat pentru un zbor în Arabia Saudită, la bordul căruia, sursele spun că s-ar fi aflat Traian Băsescu. Compania care deţine aeronava a confirmat zborul, dar susţine că la bord s-ar fi aflat alţi demnitari şi nu preşedintele.

Firma privată la care a apelat Administraţia Prezidenţială este Mia Airlines, companie care inițial se numea Jetline și apare într-un raport al ONU despre traficul de arme, cu strânse legături cu traficantul Viktor Bout. Directorul firmei a mărturisit că avionul ar fi aterizat pe aeroportul Băneasa și nu la Kogălniceanu, însă documentele de zbor infirmă acest lucru.

“Prin prezenta vă informăm că din evidenţele Compartimentului de protocol al Guvernului la data de 3 august 2005 nu figurează nicio deplasare a Primului Ministru sau a unei delegaţii din partea Cancelariei Primului Ministru în Arabia Saudită”, se arată într-un document al Secretariatului General al Guvernului.
În august 2005 a încetat din viaţă regele Arabiei Saudite. Potrivit Ministerului de Externe, timp de câteva zile, delegaţii din numeroase ţări au prezentat condoleanţe familiei regale saudite. România a fost reprezentată la nivel de secretar de stat din MAE care a folosit un avion de linie pentru deplasare.

Contactat telefonic, în cadrul aceleeași emisiuni, purtătorul de cuvânt al președintelui, Bogdan Oprea, a refuzat să comenteze informațiile și declarațiile, pe motiv că se află pe “vârful Omu”, într-o zonă fără semnal. La doar câteva minute, pe site-ul administrației prezidențiale, a apărut un comunicat de presă semnat de același Bogdan Oprea.

SURSA: http://octavpelin.wordpress.com

Zbor secret al preşedinţiei în Arabia Saudită
Traian Băsescu a închiriat avioanele traficanţilor de arme

Documente prezentate de Antena3 arată pe 3 august 2008 preşedintele Traian Băsescu a fost la Riad cu un avion folosit anterior de către Viktor Bout în traficul cu arme. Preşedinţia susţine că Băsescu nu a fost în acea delegaţie oficială, dar se pune întrebarea pe cine şi ce a transportat avoinul care staţionat 3 ore la Riad

Administraţia prezidenţială a comandat în 2005, de la o companie privată, un zbor misterios către Arabia Saudită. Nu există confirmări oficiale că preşedintele Traian Băsescu ar fi folosit această cursă, dar în acea perioadă se afla la Neptun, iar zborul respectiv a decolat de pe aeroportul Kogălniceanu, transmite Antena3.ro.

Se întâmpla la câteva luni după criza ostaticilor din Irak. Aceasta a fost urmată de: dispariţia lui Omar Hayssam, a cărui avere revine doctorului Yassin, proclamat de Băsescu “moştenitorul cinstit”; ascensiunea mult prea rapidă tânărului Florian Coldea, omul potrivit la locul potrivit şi care acum este prizonierul unei funcţii care de din care nu poate decât sa cadă.

Pe 3 august 2005, Administratia Prezidenţiala a contractat un avion privat pentru un zbor în Arabia Saudită, la bordul căruia , sursele spun că s-ar fi aflat Traian Băsescu. Compania care detine aeronava a confirmat zborul dar susţine că la bord s-ar fi aflat alţi demnitari şi nu presedintele.

Firma privata la care a apelat Administratia Prezidentiala este Mia Airlines. Compania care initial se numea Jetline apare într-un raport al ONU despre traficul de arme şi are stransă legatura cu traficantul Viktor Bout.

În august 2005 a încetat din viaţă regele Arabiei Saudite. Potrivit Ministerului de Externe, timp de câteva zile, delegaţii din numeroase ţări au prezentat condoleanţe familiei regale saudite.

România a fost reprezentată la nivel de secretar de stat din MAE care a folosit un avion de linie pentru deplasare.

Conform WikiLeaks, Muhammad el-Obeidi, un om de afaceri libian care avea legături cu regimul lui Muammar Khadafi, a afirmat in 23 2008 octombrie că a semnat un contract cu o companie românească neidentificată, pentru exportarea din România, în Libia, a 100.000 de arme automate de tip AK-47. Potrivit notei diplomatice, El-Obeidi a semnat contractul la sfâşsitul lui septembrie, la Paris, în timpul unei călătorii de afaceri. El a afirmat că a fost însărcinat să ajute la facilitarea achiziţiilor pentru Jafl al-Khamis (Brigada Khamis), o unitate a forţelor speciale condusă de Khamis Khadafi, unul dintre fiii liderului libian. El-Obeidi a vorbit deschis despre contractul respectiv, dar a evitat să spună dacă armele urmau să fie folosite în Libia, sau Libia să fie ”end user” care să le reexporte.

Rusul Viktor Bout, născut în 1967, fost ofiţer al forţelor aeriene sovietice şi cunoscut pentru afacerile sale din domeniul traficului internaţional cu armament drept ”Comerciantul morţii”, a fost capturat in Thailanda la data de 6 martie 2008 şi extrădat de autorităţile acestei ţări in Statele Unite ale Americii unde este acuzat de terorism. Despre el au apărut informaţii conform carora ar fi livrat arme, timp de 15 ani, în Africa şi America de Sud, în Afghanistan şi pentru Al-Qaida.
În trecutul ceva mai îndepărtat al lui Viktor Bout există o perioadă în care destinul său s-a intersectat, în mod straniu, cu cel al actualului preşedinte al Românie. Este vorba de perioada în care domnul Traian Băsescu a deţinut funcţia de şef al reprezentanţei Navrom la Anvers. În locaţia imediat învecinată din Anvers îşi îndeplinea o misiune secretă şi Viktor Bout, sub aripa spionajului militar sovietic, GRU.

Arestat în Thailanda şi extrădat în SUA, în urma unor operaţiuni la care a contribuit şi statul român, Bout a fost condamnat în aprilie 2012 la 25 de ani de închisoare.

În ianuarie 2010, revista Next din Taiwan a făcut precizări legate de faptul că Mircea Băsescu, fratele preşedintelui român Traian Băsescu, este suspectat de reambalarea unei cantităţi de muniţie veche taiwaneză, destinată distrugerii în Bulgaria, şi de vânzarea acesteia către Angola.

România este singurul stat UE care nu a semnat Codul de Conduită al achiziţiilor în apărare al Agenţiei Europene pentru Apărare.

În schimb, România are o relaţie foarte bună în preşedinţia Băsescu cu monarhiile salafiste din Golf, în special Qatar şi Arabia Saudită, care vin în Europa în căuatre de pământ şi apă, contra petrodolarilor. În aprilie 2011, ministrul Teodor Baconschi declara că: “O echipă tehnică din Arabia Saudită este aşteptată la Bucureşti, pentru a evalua potenţialul de dezvoltare agricolă al României.”

SURSA: http://www.cotidianul.ro

Exces de Putere: Băsescu, zbor ultrasecret la Riad

Exces de Putere: Băsescu, zbor ultrasecret la Riad

Foto: Agerpres

Administraţia prezidenţială a comandat în 2005, de la o companie privată, un zbor misterios către Arabia Saudită. Nu există confirmări oficiale că preşedintele Traian Băsescu ar fi folosit această cursă, dar în aceea perioadă se afla la Neptun, iar zborul respectiv a decolat de pe aeroportul Kogălniceanu.

De altfel, nicio instituţie din România nu a recunoscut să fi folosit serviciile companiei private, iar zborul a fost înregistrat ca fiind contractat de Preşedinţie. Potrivit unui raport al Naţiunilor Unite, compania ar fi fost implicată în traficul de armament.

Pe 3 august 2005, Administratia Prezidenţială a contractat un avion privat pentru un zbor în Arabia Saudită, la bordul căruia , sursele spun că s-ar fi aflat Traian Băsescu. Compania care deţine aeronava a confirmat zborul dar susţine că la bord s-ar fi aflat alţi demnitari şi nu preşedintele.

Firma privata la care a apelat Administraţia Prezidenţială este Mia Airlines. Compania care initial se numea Jetline apare într-un raport al ONU despre traficul de arme şi are stransă legatura cu traficantul Viktor Bout.

Directorul firmei spune ca avionul ar fi aterizat pe aeroportul Băneasa şi nu la Kogălniceanu. Documentele de zbor arată însă altceva. Cursa nu a servit unei deplasări a vreunui membru al guvernului României.

“Prin prezenta vă informam că din evidenţele Compartimentului de protocol al Guvernului la data de 3 august 2005 nu figurează nicio deplasare a Primului Ministru sau a unei delegaţii din partea Cancelariei Primului Ministru în Arabia Saudită”, se arată într-un document al Secretariatului General al Guvernului.

Nici Ministerul Apărării nu s-a folosit în perioada respectivă de vreun zbor contractat de la un operator privat.

În august 2005 a încetat din viaţă regele Arabiei Saudite. Potrivit Ministerului de Externe, timp de câteva zile, delegaţii din numeroase ţări au prezentat condoleanţe familiei regale saudite.

România a fost reprezentată la nivel de secretar de stat din MAE care a folosit un avion de linie pentru deplasare.

SURSA: http://www.antena3.ro


PREMIERUL VICTOR PONTA DESPRE CELE 15 BOMBE CU CEAS MOŞTENITE DE LA PDL

October 11, 2012

Adevăratul raport al guvernării îl vom face în campanie, în faţa oamenilor, când vom cere şi votul lor pentru a continua. Însă este un bun prilej să facem o enumerare a “bombelor cu ceas” pe care le-am moştenit de la PDL în acest an. Sunt mai degrabă mine anti-personal decât bombe, pentru că ele sunt riscante nu doar pentru combatanţii politici, ci şi pentru cetăţeni, care devin victime colaterale ale unor incredibile mizerii planificate de PDL:

  1. ANAF (Blejnar, corupţie, evaziune) – Legea 571/2003 art 292 prevede că din Martie 2012 trebuiau aprobate noile niveluri pentru impozite şi taxe locale, iar proiectul în acest sens a fost adoptat de Guvernul PDL. Am luat această reţea, am schimbat şefii, iar efectul a fost creşterea încasarilor la buget în primul trimestru cu peste 1 miliard de lei.
  2. Poşta Română – pierderi de peste 100 milioane şi perspectiva falimentului. Încrengăturile clientelare duc până la importanţi lideri PDL, şi sperăm că procurorii vor ajunge să instrumenteze toate fraudele de acolo.
  3. Pierderi şi datorii la Hidroelectrica (1,2 miliarde euro) şi Oltchim (700 mil euro). Muşuroiul cu interese periculoase pentru stat a fost distrus, dar acum “baieţii deştepti” încurajati de miniştrii PDL încearcă să revină, să îşi cumpere verdicte favorabile şi să căpuşeze din nou economia.
  4. POSDRU şi alte POR şi POS  sunt blocate pentru grave deficienţe în 2010-2011. USL a întărit dialogul cu Comisia Europeană şi va reuşi să deblocheze fondurile şi să crească absorbţia; doar în 3 luni, Guvernul USL a absorbit cât PDL într-un an, iar ritmul continuă să crească.
  5. Problema taxei de claw-back, pe care încercăm să o rezolvăm acum, şi deficit de 700 milioane lei pentru funcţionarea spitalelor în 2012. Începem să redeschidem spitale; îl avem de partea noastră pe Raed Arafat şi încercăm să reparăm marile nereguli din sistem.
  6. Subvenţii pentru agricultură prevăzute a fi scăzute de la 32 la 12 euro pe hectar. USL a reparat această nedreptate şi i-a ajutat pe producători, în cel mai greu an agricol din ultima vreme, din cauza secetei.
  7. Armata complet nefinanţată – doar 1,2% din PIB (în loc de 2,36%). Noi vom aloca în 2013  fonduri pentru avioanele multirol. USL a rezolvat problema prin decizia achiziţiei luată în aceste luni.
  8. Lipsa de personal în Poliţie – s-au blocat angajările, aşa că a fost nevoie de deblocarea posturilor pentru 3000 de absolvenţi angajaţi – Academia de Poliţie fără capacitate de a primi în anul 1 – 500 de posturi deblocate în administraţia locală.
  9. CNAS – licitaţii dubioase de aproape 100 milioane RON pentru diverse achiziţii informatice, lipsa bugetului pentru medicamente, corupţia lăsată moştenire de Duta & co.
  10. Creşterea preţului la gaze cu 15% negociată cu FMI şi neaplicată, precum şi eliminarea totală a subvenţiei la încălzire – o bombă socială amânată de PDL, dar care se va întoarce tot împotriva populaţiei.
  11. Dezastrul de la TVR – datorii de 140 milioane euro şi o companie aproape de faliment.
  12. Indemnizaţia pentru mame a fost tăiată (măsură îndreptată de USL); indemnizaţia pentru însoţitorii persoanelor cu handicap neprevazută în buget (greşeală majoră a PDL îndreptată de USL).
  13. Taxa auto – 400 mil încasate ilegal de la şoferi vor trebui returnate  – România riscă procedura de infringement din parea  CE.  Există fonduri blocate la POS Mediu pentru fraude la CJ Bistriţa Năsăud şi Alba, în perioada în care aceste instituţii erau conduse de PDL.
  14. S-a prevăzut aplicarea de coduri juridice fără buget pentru asta, în timp ce conturile Ministerului de Justiţie sunt blocate de procese şi se încearcă blocarea numirii noilor procurori şefi, deşi procedura este aceeaşi din perioada 2005-2008, pentru că unora nu le convine lipsa de control pe ministrul Justiţiei.
  15. Educaţie fără buget – clasa pregătitoare introdusă din acest an, fără a fi alocate fonduri suficiente (ba mai mult, s-au furat peste 50 de milioane de lei sub pretextul organizării clasei pregătitoare), mai multe posturi continuă să fie blocate, s-au propus anomalii precum scindarea UMF Tg Mures şi multe altele, derivate dintr-o lege a educaţiei gândită prost.

Lista poate continua. Sunt multe proiecte la care lucrăm, care arată cât de mare este nevoia de schimbare în bine. Şi asta pe fondul celei mai mari bombe cu ceas – o economie în recesiune lăsată moştenire de PDL, care a lovit în încasările la buget şi în încrederea oamenilor în viitor – USL a preluat o economie aflată în recesiune şi a adus-o pe creştere, în câteva luni. Fără ca banii să se mai scurgă în celebrul PNDI, am putut ajuta economia mai mult. Am recuperat cei 387 de mil. lei daţi de Mihai Razvan Ungureanu ca “şpaga” primarilor PDL, în timp ce guvernele PDL refuzau să revină asupra tăierii salariilor şi reţineau ilegal banii pensionarilor.

Avem nevoie să creştem ritmul, pentru că anul viitor va conţine şi mai multe “bombe cu ceas” lăsate în urmă de PDL. În primul rând – plata datoriei externe, povara cea mai mare lăsată de PDL când a împrumutat zeci de miliarde de euro. Vom găsi resurse, pentru că, oprind jafurile PDL, economia va putea creşte din nou.

sursa: http://blogponta.wordpress.com


AMERICANII ÎL LASĂ DIN BRAŢE PE BĂSESCU. VOTUL DE LA REFERENDUM SCHIMBĂ POZIŢIA SUA

October 4, 2012

Declaraţia lui Philip Gordon, care spunea că este previzibilă o nouă suspendare a lui Traian Băsescu, sunt interpretate în dublă cheie de specialişti. Vlad Nistor, directorul Institutului Diplomatic Român, consideră că SUA şi-a reconsiderat puţin poziţia după referendum, probabil luând în considerare votul a 7,4 milioane de români. Antonio Momoc, specialist în comunicare susţine că intervenţia lui Gordon ar putea fi o strategie de sprijnire a dreptei din România în vederea alegerilor.

Domnul Philip Gordon ştie că este posibilă o nouă suspendare a lui Traian Băsescu. Mai ales dacă USL scade puţin, iar Băsescu refuză să le dea premierul, este posibilă o nouă suspendare. Intervenţia lui Gordon poate fi interpretată şi ca un semnal clar de sprijin al dreptei, mai ales că este făcută în plină campanie electorală”, a explicat Antonio Momoc.

Philip Gordon a explicat că SUA nu se opune unei noi suspendări, dar trebuie respectate procedurile constituţionale. ”Suntem la curent cu intențiile unor politicieni de a organiza un nou referendum pentru a-l înlătura pe președintele Traian Băsescu, însă trebuie respectate procedurile constituționale”.

Vezi aici declaraţia lui Philip Gordon:

”În mod clar, continuăm să urmărim România foarte strâns. Ştiu că unii în România se gândesc să organizeze un alt referendum, găsind astfel alte metode de a-l înlătura pe preşedinte. Trebuie subliniat din nou că trebuie respectate procedurile constituţionale. Dacă preşedintele este nepopular, iar mandatul său nu reflectă voinţa populară, atunci alegerile libere şi corecte sunt modul în care trebuie adresată aceasta. Şi dacă acesta este modul prin care România va merge mai departe, cred că credibilitatea sa ca o democraţie puternică şi partener al SUA va continua să crească”, a afirmat oficialul SUA.

Declaraţia sa a fost făcută într-un briefing de presă la sfârşitul săptămânii trecute, răspunzând unei întrebări a unui jurnalist român despre ce ar trebui să facă România în viitor pentru a-şi recâştiga încrederea şi dacă Washingtonul mai este îngrijorat cu privire la situaţia din România.

”Îngrijorările noastre în acest caz particular au avut de-a face, aşa cum bine ştiţi, cu eforturile de a schimba rezultatele aparente ale referendumului de demitere a preşedintelui. Am fost şi suntem foarte atenţi să nu interferăm în afacerile interne ale României, însă am vrut să fie clar că lumea, comunitatea internaţională, nu va considera legitimă schimbarea procedurilor de vot după desfăşurarea referendumului şi în contradicţie cu ceea ce Curtea Constituţională a hotărât. Am subliniat importanţa respectării oricărei decizii a Curţii Constituţionale, iar acesta a fost testul credibilităţii democraţiei din România. Şi sunt mulţumit că pot spune că aceasta este ceea ce şi guvernul a făcut în cele din urmă. Cu toate că am auzit despre posibile fraude ale votului şi deliberări despre un potenţial refuz de a accepta hotărârea Curţii Constituţionale, Curtea a decis, listele de votanţi care au fost folosite au fost respectate, iar preşedintele suspendat a fost reinstaurat conform statului de drept. Iar acesta este rezultatul corect”, a argumentat Gordon.

Oficialul Departamentului de Stat declara şi în urmă cu o săptămână că Administraţia SUA este mulţumită de faptul că Guvernul de la Bucureşti îşi menţine angajamentul de a respecta deciziile Curţii Constituţionale.

De asemenea, Gordon a evidenţiat că alianţa SUA cu ţările Europei Centrale are rădăcini şi în angajamentul comun de a respecta valorile democratice. “Deoarece alianţa noastră este bazată pe aceste valori comune, nu am avut rezerve de timiditate în a aminti partenerilor noştri de obligaţiile lor de a promova şi proteja principiile democratice”, a mai spus Gordon.

Dacă s-ar aplica aceleaşi reguli ca la referendumul din 29 iulie, rezultatul ar fi probabil acelaşi. Conform ultimelor sondaje, USL este în scădere, iar Traian Băsescu apelează la strategia devenită deja clasică. Evită ieşirile publice de la Cotroceni pentru a nu da naştere la noi conflicte politice.

“Forţând puţin nota putem spune că SUA l-a lăsat din braţe pe Băsescu. Este puţin forţat, dar putem spune şi asta. Au văzut şi ei votul a 7,4 milioane de români. Îşi nuanţează poziţia şi ne îndeamnă să respectăm legea, dar nu intervin în favoarea lui Băsescu”, a explicat şi Vlad Nistor.

Lucian Negrea şi Crişan Andreescu

sursa: dcnews.ro


ATENŢIE LA DARURILE LUI TOMAC SAU DESPRE DIFERENŢA DINTRE CARTEA ROMÂNEASCĂ ŞI CARTEA STRĂINĂ (RUSĂ) ÎN LIMBA ROMÂNĂ

October 1, 2012

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, finul de cununie al fostului ministru de Externe Teodor Anatol Baconschi, într-un interviu pentru publicaţia „Timpul” de astăzi, 1 octombrie 2012, susţine: „ne-a mers la inimă dorința multora de a avea acces la cărți în limba română și, prin urmare, nu mai puțin de 1 milion de volume așteaptă să plece în toamna asta către toate colțurile RM”.

În acest context, trebuie să remarcăm expresia „cărţi în limba română” folosită în locul celei de „carte românească”. „Un milon de cărţi în limba română” sună frumos, numai că nu ni se spune nimic despre structura acestui milion şi nici despre geografia lui culturală. Nu ni se spune nimic nici despre cine anume şi pe ce criterii a făcut selecţia titlurilor care constituie milionul de cărţi în valoare de milioane de euro.

Puţină, foarte puţină lume cunoaşte că din cele 1 milion de volume sosite la Chişinău doar circa 8 mii (0,8%) reprezintă titluri româneşti, pe când circa 992 de mii de cărţi (99,2%) reprezintă traduceri din literatura străină (în special din cea rusă). Disproporţia este mai mult decât evidentă.

Acest proiect a fost aprobat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) condus de Eugen Tomac, în timpul ministeriatului Emil Boc, şi se înscrie într-un şir mai larg de nereguli. Subiectul a fost, deocamdată, cam ocolit de presa de la Bucureşti şi Chişinău, chiar dacă, în perioada 9 ianuarie – 30 aprilie 2012, activitatea DRP a făcut obiectul cercetărilor Curţii de Conturi a României, constatându-se abateri şi nereguli grave.

Este absolut firesc să sesizăm public, aici şi acum, faptul că cele 1 milion de cărţi donate bibliotecilor din Republica Moldova nu reprezintă „carte românescă”, atât de necesară, ci doar „carte străină în limba română”, traduceri din scriitori ruşi şi alţi scriitori străini.

Toate titlurile ruseşti traduse în română există în limba originalului în bibliotecile din Republica Moldova şi sunt studiate conform programelor şcolare în cadrul materiilor limba şi literatura rusă. Aceste titluri nu au fost solicitate de instituţiile de învăţământ din Republica Moldova şi nici de Ministerul Educaţiei de la Chişinău.

Cele 8 mii de exemplare de „carte românească” şi cele 992 000 de „carte străină în limba română” sunt depozitate de mai multe luni de zile la Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica”  din Chişinău (strada Socoleni 16/1). Milionul de exemplare a apărut la o singură editură, „Adevărul”, din Bucureşti.

Este corect să amintim că, la 11 mai 2012, într-un interviu acordat postului Euro TV din Chişinău, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, substituind termenii „carte în limba română” cu „carte românească”, susţinea: „Găsesc că această ultimă reuşită, şi anume, achiziţionarea unui volum impresionant de CARTE ROMÂNEASCĂ, şi anume, 1 milion de volume, reprezintă una dintre cele mai remarcabile reuşite ale acestei agenţii guvernamentale româneşti”. În aceeaşi zi, ambasadorul Lazurca a mai declarat pentru publicaţia „Adevărul”: „Achiziționarea și trimiterea în Republica Moldova a acestui lot de un milion de volume de literatură universală și literatură română vine să suplinească o nevoie foarte concretă a oamenilor, mulți dintre ei foarte tineri, care au nevoie de aceste cărți pentru propria formare. E o donație care, prin talie, nu are egal și care cred că va crea un precedent fericit și să sperăm, imitat, și de către alții în viitor”. Da, această donaţie nu are egal prin talie, dar nici prin structură şi nici prin geografia autorilor.

Potrivit unor date centralizate, fondul de carte al bibliotecilor instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova constituie 22 797 956 de exemplare, cu un deficit total de 9 064 009 exemplare. Acest fond cuprinde doar 6 621 090 de exemplare în limba română cu alfabet latin (49,3), cu un deficit de 6 807 781 de exemplare (50,7%). Deficitul vizează, în mod covârşitor, literatura română studiată conform programelor şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei, precum şi dicţionarele de toate tipurile, ca instrumente de lucru,  de formare şi elevare lingvistică.

Pe tipurile de instituţii de învăţământ, fondul de carte se prezintă astfel:

  1. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ preuniversitar:  fond total de carte – 12 828 539 de exemplare, cu un deficit de 6 472 264 de exemplare (43,6%). Dintre cărţile existente în şcoli şi licee doar 4 202 944 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, deficitul constituind 4 936 554 de exemplare (54,1%).
  2. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ mediu de specialitate: fond total de carte – 2 407 277 de exemplare, cu un deficit de 1 379 495 de exemplare (46,5%). Dintre cărţile existente în aceste biblioteci doar 750 669 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, deficitul constituind 1 014 684 de exemplare (57,5%).
  3. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ superior: fond total de carte – 7 562 140 de exemplare, deficitul constituind 1 212 250 de exemplare (23,9%). Dintre cărţile existente în bibliotecile universitare doar 1 667 477 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, pe când 4 761 618 exemplare sunt în limba rusă, iar 658 879 de exemplare reprezintă literatură din perioada sovietică, tipărită în limba română cu alfabet rusesc (“moldovenească”).

În condiţiile în care majoritatea profesorilor de limba şi literatura română din Republica Moldova sunt nevoiţi să predea despre operele scriitorilor români fără a avea posibilitatea elementară de a citi aceste opere, pe motivul că lipsesc din bibliotecile şcolare, bineînţeles că ne-am fi bucurat ca donaţia de 1 milion de cărţi făcută pe banii publici, vărsaţi de contribuabilul român, să fi reprezentat, măcar în proporţie de 50% carte românească, nu carte străină (rusă) tradusă în limba română. Opinia mea este că, de fapt, proporţia ar fi trebuit să fie inversă:  99, 2% de carte românească şi 0,8% de carte străină tradusă în limba română.

Oricum, fiţi de acord că doar 0,8% de carte românească este înfiorător de puţin în structura unei donaţii din banii românilor din ţară pentru românii rămaşi peste hotare şi denotă exact acelaşi procent de patriotism cultural al celor implicaţi în proiect. La o evaluare a moştenirii guvernului PDL-UDMR condus, sub Traian Băsescu, de Emil Boc şi Markó Béla, geografia culturală a donaţiilor de carte făcute prin DRP în frunte cu Eugen Tomac trebuie luată, obiectiv, în calcul.

Extrapolând, fără a forţa nota, haideţi să ne imaginăm că guvernul Federaţiei Ruse ar dona şcolilor din Republica Moldova 1 milion de cărţi, dintre care doar 8 mii să reprezinte opere ruseşti, iar 992 de mii – opere străine (în special româneşti), doar traduse în limba rusă. Eu tot încerc şi nu-mi pot imagina aşa ceva. Subiectul este unul delicat şi merită, ca români, să revenim la el.

Ce părere aveţi, dragi români din Ţară şi din Basarabia, despre această situaţie?


ROMÂNIA NU-I RUSIA: 3,2 MILIOANE DE VOTANŢI BĂSESCU AU ÎNCEPUT ŞCOALA

September 18, 2012

Completez rândurile mele de ieri cu câteva rânduri adresate unui mahăr european care-mi produce greață. Îl cheamă Barroso.

Școlile, unele mai văruite, altele mai scâlciate, și-au deschis porțile. Emoții și înfrigurări. Părinți care pot acoperi cheltuielile și părinți care, cu toate că-și iau de la gură, nu izbutesc. Copii îmbrăcați cu hăinuțe noi și copii care astupă cu greu suferința că ei n-au. E, după atâtea bâlbe legate de câți suntem noi, românii, prima cifră care strivește și trimite la colț orice îndoială. 3,2 milioane de școlari au năvălit luni spre instituțiile de învățământ. Sunt înscriși, sunt prezenți, au date de naștere care-i arată minori. Deci avem 3,2 milioane de tineri școlari, tânăr școlar fiind și cel din clasa zero, înghesuit cam prea iute în bancă, îndesat cu nasul în niște responsabilități care-l cam depășesc. Emoțional, mai ales. Lor li se adaugă sugarii, lumea cu suzetă și biberon. Toți, absolut toți, în marea bătălie politică din această vară au fost socotiți de Barroso și de Merkel și de Reding, votanți ai lui Traian Băsescu. Ei, luați drept cetățeni cu drepturi depline, inclusiv la vot, neducându-se la vot au fost numărați drept simpatizanți ai demisului. N-am întâlnit minciună mai urâtă și porcărie electorală mai mare. Recensământul ultim ne-a arătat ca fiind 19 milioane de capete de locuitor. Cei care l-au reinstalat pe Băsescu la Cotroceni ne-au luat pe toți de votanți, adică de fraieri. Da, dar ce aveți cu copiii?

Doamnă Merkel, madam Vivian Reding, românii au și copii. Uitați-vă azi în curțile pline ale școlilor. Cum să le puneți în cârcă cvorumul, că adică au absentat la vot din iubire pentru Băsescu? Nu suntem un popor exclusiv major, din persoane de peste 18 ani. Copiii noștri și nepoții noștri ar vrea să iubească școala și cartea și o viață construită frumos, cum au citit ei în basme. Cum puteți spune că 8,5 milioane de votanți nu-s destui, nu-s jumătate plus unu sau plus zece, cum puteți număra, în această ecuație a umilinței, copiii noștri ca votanți băsiști prin neprezentare? Întrebați-i dacă-l iubesc pe cel care le-a tăiat laptele praf, pe cel care le-a sărăcit bunicii, pe cel care a îndatorat România încât și copiii copiilor lor se vor naște datori și săraci, întrebați-i dacă-l iubesc pe cel care-a desființat 3000 de școli, în procesul de modernizare a sărăciei împrăștiate pe coclauri și prin uitate cătune. Faceți un test de onoare și primiți răspunsul copiilor din România pe care i-ați băgat prematur, fără să le cereți acceptul, într-un joc electoral murdar.

Cetățene Barroso, de ce te bagi cu bocancii în viața unei țări pe care n-o cunoști decât din supușenia servitoarei românce pe care o ai în casă? Suntem, te anunț, o bucată importantă din Europa, iar România nu-i și n-a fost niciodată Băsescu și a lui Băsescu. România are suflet, Barroso, iar mecla ta insultătoare față de mine și de el și de noi și de votul nostru, te descalifică din demnitatea pe care pretinzi că o ai. Dacă te-aș întâlni, te-aș saluta cu huoo. Tu și câteva muieri portocalii, una de la noi, ați reușit performanța de a aduce în țara mea, care n-avea așa ceva, eurosceptici și chiar eurodușmani, mulți, din ce în ce mai mulți ai proiectului unional. E și pentru că vrei și vreți, într-un proiect care ucide democrația, să-l mențineți pe Băsescu și apoi, făcându-l premier, să-l recalificați Putin. Te anunț Barroso, până voi avea șansa să te întâmpin cu un ou clocit în frunte, că Băsescu nu-i Putin, nu pentru că n-ar avea destulă câinoșenie în el, ci pentru că România nu-i Rusia.

Lucian Avramescu

sursa: http://ampress.ro


MĂRTURIA UNUI ROMÂN DIN BRUXELLES DESPRE TRECUTUL ÎNTUNECAT AL LUI TRAIAN BĂSESCU

September 17, 2012

În timp ce Traian Băsescu făcea anticameră la Viviane Reding şi Jose Manuel Barroso la clădirea Comisiei Europene de la Bruxelles, un român instalat în Belgia de peste două decenii, care l-a cunoscut personal pe suspendat, face dezvăluiri. Amintirile sale aduc elemente cruciale în puzzle-ul care configurează imaginea unui şef de stat cu experienţă veche în traficul ilegal de armament, sub oblăduirea Direcţiei de Informaţii Externe.

Ştefan Mihuţ este un luptător. În 1968, pe vremea când era student la Facultatea de Transporturi a Politehnicii din Bucureşti, a fost arestat fiind acuzat că a organizat demonstraţia naţionalistă de Crăciun a studenţilor din Bucureşti. A fost arestat şi condamnat la 17 ani de detenţie, într-un lot de mai mulţi studenţi. Unul dintre studenţii din acel grup a reuşit să fugă în Germania şi să denunţe la Radio Europa Liberă arestările operate de Securitate. Graţie acestor presiuni mediatice, studenţilor arestaţi li se comută pedepsele. Lui Ştefan Mihuţ, pedeapsa i-a fost comutată în 5 ani de muncă forţată în Delta Dunării. Prin forţele lui, şi pentru că era un inginer extrem de apreciat, a ajuns inspector în Ministerul Transporturilor. Din această poziţie a ajuns să îl cunoască pe Traian Băsescu, pe care l-a anchetat în urma incendierii petrolierului “Argeş”. Acest eveniment şi-a pus amprenta asupra destinului său.

La presiunile prietenilor securişti ai lui Băsescu, în 1991, Ştefan Mihuţ, care făcea parte din opoziţia anticomunistă, a fost chemat de generalul de securitate Ion Suceavă şi ameninţat cu lichidarea. În 1991, împreună cu soţia şi fiul, fuge din ţară şi cere azil politic în Belgia, unde locuieşte şi în prezent. Monarhist convins, Ştefan Mihuţ a avut privilegiu de a-l vizita în 1994 pe Majestatea Sa Regele Mihai I la reşedinţa majestăţii sale la Versoix.

Cum l-aţi cunoscut pe Traian Băsescu în perioada comunistă?

Am putut să îl cunosc pe Traian Băsescu în toată splendoarea aroganţei sale în 1981, la trei luni după ce acesta, în deplină complicitate cu Securitatea, a incendiat vasul „Argeş” în portul francez Rouen, explozia şi flăcările extinzându-se şi asupra altor 38 de nave. Băsescu venea din Franţa, unde facuse 28 de zile de arest, iar noi l-am anchetat abia după trei luni după incident. După incendiul de la Rouen, marinarii români de pe petrolierul „ Argeş” au primit trei luni de concediu. Împreună cu colegul meu, inginerul naval George Vulpe, am făcut parte din comisia de anchetare a lui Traian Băsescu. Vulpe era trimis de Comitetul de Control Muncitoresc din CC al PCR. Iosif Banc – care era preşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale – ştia că sunt unul dintre cei mai buni investigatori ai accidentelor şi incidentelor din Ministerul Transporturilor. Eu eram la acea vreme inspector în acest minister. Nu aveam însă pregătire în domeniul naval, dar cunoşteam tot ceea ce ţinea de legislaţia naţională şi internaţională în domeniul protecţiei muncii şi accidentelor în sfera transporturilor. Banc ne-a trimis la Constanţa cu ordin expres să îl anchetăm pe Băsescu pe linie tehnică şi juridică, dat fiind că prejudiciul reclamat de autorităţile franceze era de peste 12 milioane de dolari. Era o gaură semnificativă în bugetul statului român. Aveam să aflu mai târziu că, pe linie de Departament al Securităţii Statului, lucrurile erau deja „aranjate” şi muşamalizate. La Constanţa ne-a întâlnit şi am fost supervizaţi în timpul anchetei de şeful securităţii portului Nicuşor Dumitru şi de prim secretarul judeţului Constanţa de la acea vreme, Vâlcu. Băsescu a venit râzând, sigur pe el, ca şi cu ar fi ştiut că ancheta ar fi urmat să fie o simplă formalitate. Mă întrebam cum a putut ajunge acest tânăr pe atunci comandant de navă, abia la trei lui după obţinerea brevetului, să îi fie încredinţat petrolierul „Argeş”. La dosarul de anchetă existau chiar reclamaţii făcute la CC de colegi de ai lui Băsescu în care apărea clar ideea că, în cazul lui, se încălcaseră toate normele în vigoare de numire a unui comandant de navă. Aveam să aflu mai târziu că ascensiunea sa era perfect ghidonată de Securitate.

Aţi avut acces, în timpul anchetării lui Băsescu la Constanţa, în 1981, la informaţii secrete din dosarul de anchetă. Care din datele apărute acolo v-au şocat?

Deşi nu aveam verificarea Securităţii pentru a intra în posesia documentelor clasificate, numai inginerul George Vulpe o avea (era un fel de certificat ORNISS al epocii ceauşiste), am avut ocazia, ca membru al comisiei, să văd dosarul făcut de Securitate pe marginea acestui „accident”. Dosarul conţinea şi o parte din documentaţia şi date ale investigaţiilor autorităţilor franceze. Răsfoind filele, şi comparând datele oferite de francezi, cu cele sumare puse la dispoziţie de Securitate, ieşeau în evidenţă neconcordanţe. Departamentul Securităţii Statului spunea că totul fusese un simplu accident şi că francezii încearcă să ne şunteze, prin acuze nefondate, în nu ştiu ce relaţii comerciale navale. Francezii prezentau date şi informaţii din care reieşea că incendiul, petrecut pe 10 septembrie 1981, dimineaţa, în aval de Rouen, în dreptul unei rafinării a companiei „Shell“, a fost declanşat voluntar, de o mână criminală, ca să acopere, printr-o diversiune de proporţii, o infracţiune mult mai gravă: transport clandestin de armament. Focul s-a întins pe câţiva kilometri pe Sena. Băsescu, ca şi comandant al petrolierului, era făcut responsabil că blocase inspecţia autorităţilor franceze pe vas timp de trei ore. Cu câteva zile înainte, francezii luaseră decizia de a verifica, pe baza unor informaţii primite de la serviciul intern de informaţii francez DST (Direction de la Surveillance du Territoire), asemenea acuzaţii. Nu au mai apucat pentru că, primind la rândul lui aceeaşi informaţie, pe altă filieră, Băsescu le-a luat-o înainte. În cele trei ore de blocare a autorităţilor franceze, Băsescu a avut timp să şteragă urmele. Incendiul şi seria de deflagraţii care au urmat au fost extrem de puternice, iar partea franceză avea indicii că toate au generate de posibila existenţă a unor lăzi cu muniţie. Incendierea vasului a fost o decizie luată în comun de Băsescu şi direcţia Securităţii. Traficul ilegal de armanent, dacă ar fi fost descoperit, ar fi adus un blam internaţional lui Ceauşescu, care în vremea aceea începuse să fie criticat de Occident, o lovitură politică de imagine mult mai mare decât o cerere de daune de 12 milioane de dolari, generată de un aşa-zis „accident”.

Chiar în timpul anchetei aveaţi să aflaţi că comandantul petrolierului „Argeş” era de fapt ofiţer acoperit al DIE.

Noi începusem să îl luăm la puricat pe Băsescu asupra unor date strict tehnice referitoare la o dublă compartimentare atât a rezervoarelor, cât şi a unor pereţi ai petrolierului. Petrolierul „Argeş” fusese transformat încât să poată transporta marfă clandestină. O astfel de compartimentare încălca normativele de construcţie a navei. Aveam să aflu mai târziu că petrolierul fusese adaptat cu binecuvântarea Securităţii astfel încât, sub acoperirea transportului de carburant, nava să poată face transport clandestin de armament, aur, diamante sau combustibil. Valuta obţinută nu intra numai în bugetul statului, nu doar în buzunarele unor înalţi demnitari din DIE, care îl protejau şi pe Băsescu, ci şi în buzunarul lui propriu. Ţin minte că la un moment dat, când Băsescu l-a jignit pe inginerul Vulpe, cel mai bun specialist în inginerie navală, afirmând că habar nu are de construcţia navelor, m-am răstit la el: „Dacă numai o parte din datele din dosarul ăsta sunt reale, dumneata poţi să înfunzi puşcăria…”. La care răspunsul a venit prompt de la Băsescu: „Nu ştiu care dintre noi doi va face puşcărie mai repede…”. Şi, nu am să uit, râsul acela hăhăit de golan tupeist al tânărului comandant de atunci Băsescu. Am ieşit nervos din birou şi, imediat, m-au abordat Nicuşor Dumitru, şeful Securităţii Portului Constanţa, şi prim secretarul judeţului Constanţa, Vâlcu. Acesta din urmă m-a luat de braţ, m-a tras într-un colţ şi mi-a spus: „Am ordin de sus de tot. Lăsaţi-o moale şi mergeţi pe burtă… Ăsta e ofiţer acoperit şi de caz ştie şi Tovarăşu’…!”. Decizia finală privind rezultatele anchetei noastre a fost luată în comun de inginerul George Vulpe – asupra căruia cred că s-au exercitat cele mai mari presiuni -, de ofiţerul Nicuşor Dumitru şi de prim-secretarul Vâlcu. Totul s-a terminat în coadă de peşte şi, ulterior, dosarul a rămas în suspensie…

După zece ani de la acest episod aveaţi să daţi din nou de Băsescu… În alt context istoric, dar, de astă dată, a avut ocazia să se răzbune pe dvs. A trebuit să părăsiţi ţara în 1991 şi să cereţi azil politic în Belgia.

Am fos unul dintre participanţii activi la fenomenul Piaţa Univesităţii din partea Partidului Naţional Liberal. Încă de atunci reintrasem sub supravegherea Securităţii regrupate după decembrie 1989. Eu eram poreclit „ţărănistul” liberalilor, deoarece eram în relaţii foarte bune cu Corneliu Coposu şi unul din cei mai activi pro-monarhişti din tabăra liberală. După ce m-am instalat în Belgia, pe Corneliu Coposu şi pe Valentin Gabrielescu i-am găzduit de multe ori la noi acasă, în Belgia. Cu ei am şi organizat, în 1993, un comitet de primire a Majestăţii Sale Regele Mihai I de România la Hotel Novotel din Bruxelles pentru a participa la funeraliile Regelui Baudouin al Belgiei. Cât încă mai eram în România, am încercat să mă lupt politic de partea liberalilor. Am suportat şi devasterea de către mineri în iunie 1990 a sediilor partidelor istorice şi prigoana lui Iliescu împotriva intelectualilor şi a studenţilor. Regimul neo-comunist se refăcea şi securiştii se regrupau. Plini de avânt anti-comunist, noi încercam să îi deconspirăm. În 1991, am făcut o interpelare din partea liberalilor la comisia condusă de Nicoale Enescu, membru marcant al PNL în anii nouăzeci. Enescu conducea comisia de siguranţă naţională. În interpelarea mea, întrebam ce caută la conducerea Ministerului de Interne un torţionar notoriu ca generalul Ion Suceavă (care era şef la Corpului de Control al ministrului de Interne de atunci, Doru Viorel Ursu) şi ce caută un ofiţer acoperit al Securităţii ca Traian Băsescu la Ministerul Transporturilor, ins pe care îl cunoşteam foarte bine din perioada anchetei de la Constanţa din 1981. Pe Suceavă, unul dintre cei mai mari torţionari pe care i-a avut România, îl ştiam încă de pe vremea comunismului. Mă intersectasem cu el la diverse accidente importante care avuseseră loc în judeţul Argeş. Un individ agramat, făcut ofiţer superior de miliţie la apelul bocancilor (făcuse doar patru clase primare) şi care se remarcase în ochii liderilor comunişti şi ai Securităţii printr-un gest de un barbarism extrem. Trimis în misiune să lichideze rezistenţa anticomunistă din munţi, Suceavă a fost cel care l-a prins pe unul din fraţii Arnăuţoiu. Făcând exces de zel în faţa superiorilor lui de la Securitate, Suceavă, pe atunci simplu plutonier, i-a adus efectiv pe tavă capul tăiat al unuia dintre fraţii Arnăuţoiu şefului Securităţii din Piteşti. De atunci, a devenit ofiţer superior al Miliţiei, dar şi ofiţer acoperit al Securităţii. Deci, poziţia mea critică era faţă de numirea acestor două personaje în poziţii importante în stat: Suceavă şi Băsescu. Traian Băsescu tocmai fusese proaspăt numit în funcţia de ministru al Transporturilor în guvernul Petre Roman din 1991. Prietenul meu, Nae Enescu, a dat curs scrisorii mele şi a pus problema în comisia pe care o conducea la Parlament. Reacţia nu a întârziat să apară. Timp de săptămâni eram oprit de poliţie când circulam cu autoturismul meu. Ba mi se lua carnetul, ba mi se oprea talonul. Pe 17 mai 1991, generalul Suceavă mi-a dat telefon şi m-a invitat “la o cafea” la sediul Ministerului de Interne, unde lucra, repet, ca şef al Corpului de Control al ministrului de Interne de atunci, Doru Viorel Ursu. Când m-am prezentat la minister, mi-a dat actele maşinii. Totodată, a profitat de acest pretext pentru a-mi lansa avertismentul: „Ai început să superi foarte tare pe foarte multă lume. Nu mă refer la mizeriile pe care le-ai spus în Parlament despre mine. Dar văd că ai ce ai şi cu ministrul Băsescu. Şi asta de mult timp. Ori te cari cât mai repede din ţară, ori eşti mierlit…”. Nu am luat în seamă ameninţarea. Dar, la câteva săptămâni, când mă întorceam acasă, în holul blocului, pe întuneric, am fost atacat şi bătut crunt de doi indivizi. Am decis că trebuie să îmi protejez familia, soţia şi copilul, şi am plecat cu Dacia mea în Suedia şi apoi în Belgia, unde am cerut azil politic.

Aţi fost la Bruxelles colaborator al autorităţilor belgiene la Departamentul pentru Refugiaţi. Aţi circulat în medii oficiale, jurnalistice, politice şi în grupurile de refugiaţi români din Belgia. Aţi reuşi să aflaţi şi alte aspecte ale activităţii de ofiţer acoperit al DIE a lui Train Băsescu?

În Belgia, de la funcţionari importanţi ai statului până la jurnalişti flamanzi sau waloni care au scris despre România, în diverse ocazii, se ştie despre Băsescu. Când a fost pregătită vizita Regelui Albert al II-lea şi a soţiei sale, regina Paola, la Bucureşti în 2009, în Belgia presa a scris despre activităţile clandestine ale lui Băsescu la Anvers. Încă de la sfârşitul anilor optzeci, când era funcţionar la reprezentanţa Navrom la Anvers, era bănuit de trafic ilegal de armanent, diamante şi aur. De asemenea, exista o suspectă legătură între el şi filiera de agenţi sovietici deconspiraţi în Belgia. Clădirea în care funcţiona Băsescu în acea perioadă era lipită de clădirea în care lucra celebrul traficant de armament rus Viktor Bout. Actualmente, în fost clădirea a Navrom-ului ceauşist se află sediul Romtrans-ului, condus de un domn Liga, fratele fostului deputat pedelist Dan Liga. În această clădire, a fost organizat în 2009 şi centrul de votare din Anvers, în care Traian Băsescu a primit un vot în favoarea sa, pe cât de masiv, pe atât de suspect.

Domnule Mihuţ, mărturia dumneavoastră poate avea o importanţă deosebită pentru conturarea profilului moral, politic şi chiar penal al lui Traian Băsescu. Spuneţi, vă rog, aţi fi dispus să depuneti o mărturie şi în faţa unei comisii parlamentare sau de istorici? Sper că înţelegeti că vă asumaţi astfel o răspundere nu doar istorică?

În principiu nu am nimic împotrivă, numai să ne lase băieţii aceştia (care sunt foarte mulţi pe metru pătrat în Bruxelles) să terminam serialul. Rămânem în contact.

De acord!

George Bogdan

Sursa: http://www.cotidianul.ro


RUŞII PUN PE BUTUCI INDUSTRIA METALURGICĂ ROMÂNEASCĂ CU AJUTORUL LUI VIDEANU/BĂSESCU

September 12, 2012
- Dacă n-aţi ştiut până acum, trebuie să ştiţi că nu am fost niciodată un adversar al Federaţiei Ruse. Ţineţi cont că sunt preşedinte de 8 ani şi firme ruseşti deţin aproape integral producţia de oţel a României, cel puţin producţia de oţeluri speciale este în mâna unor investitori ruşi. Investitori ruşi deţin toată producţia de aluminiu a României. Investitori ruşi deţin rafinării în România. Investitori ruşi deţin perimetre de exploatare a gazelor şi a ţiţeiului în Marea Neagră.

– Dacă n-aţi ştiut până acum, trebuie să ştiţi că nu am fost niciodată un adversar al Federaţiei Ruse. Ţineţi cont că sunt preşedinte de 8 ani şi firme ruseşti deţin aproape integral producţia de oţel a României, cel puţin producţia de oţeluri speciale este în mâna unor investitori ruşi. Investitori ruşi deţin toată producţia de aluminiu a României. Investitori ruşi deţin rafinării în România. Investitori ruşi deţin perimetre de exploatare a gazelor şi a ţiţeiului în Marea Neagră.

Mechel mai are în România aproximativ 6.000 de angajaţi şi la aproape toate unităţile din ţară s-au făcut concedieri anul acesta. Şi vor continua. Toate combinatele sunt puse pe butuci cu toate că Mechel trebuia să investească sute de milioane de euro în ele. Dar investiţiile nu s-au mai făcut după o plimbare la Moscova a fostului ministru al Economiei Adriean Videanu, care s-a întâlnit cu principalul acţionar al Mechel, Igor Ziuzin.

Grupul rusesc Mechel deţine în prezent în România combinatele Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgovişte, Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparaţii Târgovişte. Nici una dintre societăţi nu o duce bine. Spre exemplu, la Mechel Târgovişte şi Mechel Reparaţii Târgovişte sunt 2.156 de salariaţi. Anul acesta au fost concediaţi 200. La Mechel Câmpia Turzii sunt acum circa 1.000 de angajaţi. Au fost concediaţi 800 în această vară şi se mai anunţă 800 de disponibilizări zilele acestea. Vor mai rămâne doar paznicii.

Ductil Steel Buzău are 1.362 de angajati. În luna iunie au avut loc concedieri colective, fiind trimişi acasă 135 de angajaţi. Ductil Steel Oţelu Roşu are 500 de angajaţi, iar Laminorul Brăila, 525 de muncitori. De la ultimul au fost disponibilizaţi anul acesta nu mai puţin de 164 de muncitori.

Ioan Pascu, preşedintele Sindicatului Industria Sârmei din Câmpia Turzii, este de părere că Grupul Mechel dă semne că vrea să se retragă din ţara noastră: „Eu cred că strategia lor este să plece din România. Eu am experienţă cu ei şi am păţit cu acte semnate şi parafate pe care nu le-au respectat. Am preconizat această strategie de la începutul anului. Nu au făcut bugetul decât pentru o lună sau două, s-au plâns că nu au comenzi, dar au dat dispoziţie ca din septembrie să nu se mai ia nici o comandă. Eu cred că şi-au scos de câteva ori banii investiţi în fabrici şi acum pleacă. Ei au profitat de monopolul de pe piaţă şi au stabilit preţul. Când a venit criza, s-au concurat între ei şi au început să piardă. Acum caută pretexte să plece. În ţară au circa 6.000 de angajaţi şi cred că şi posturile acestora sunt în pericol”.

Din păcate, situaţia actuală de la Mechel a fost posibilă pentru că Ministerul Economiei, cel care trebuia să urmărească investiţiile făcute de ruşi după privatizarea combinatelor, nu şi-a făcut treaba. Ba mai mult, Adriean Videanu, pe vremea când era ministru al Economiei, s-a deplasat la Moscova şi s-a întânit cu principalul acţionar al Mechel, Igor Ziuzin. Videanu a fost se pare de acord ca ruşii să nu mai facă în România investiţiile pe care le anunţaseră şi le angajaseră potrivit contractelor de privatizare ale combinatelor. De ce a fost Videanu de acord cu această situaţie? E o întrebare la care organele de investigaţii ale statului ar trebui să dea un răspuns. Cert este că nu s-au mai făcut. Şi de-abia acum, la aproape 10 ani de la privatizarea combinatelor, s-a trezit şi statul român.

“Există semne de întrebare legate de privatizarea combinatului Mechel Câmpia Turzii în anul 2003 şi de activitatea desfăşurată aici, fiind aplicate decizii luate în altă parte. Sunt semne că acest contract nu ar fi fost respectat. La nivelul Guvernului suntem obligaţi să facem primii paşi şi vom avea o discuţie cu miniştrii Economiei, Finanţelor, Mediului, AVAS pentru a vedea care este situaţia contractului de privatizare şi a consecinţelor acestuia. Dacă se vor constata elemente de nereguli, vor fi sesizate organele statului – dacă este vorba de concurenţă neloială, abuz în funcţie, neglijenţă în serviciu. Vom încerca desecretizarea acestui contract“, a declarat, într-o conferinţă de presă susţinută la Câmpia Turzii, Liviu Pop, ministrul delegat pentru Dialog Social.

Traian Băsescu, mulţumit că ruşii au preluat industria metalurgică a României

“Ştiţi foarte bine că eu nu sunt un adversar al Statelor Unite, dimpotrivă, sunt un prieten al Statelor Unite, dar la fel de bine, dacă n-aţi ştiut până acum, trebuie să ştiţi că nu am fost niciodată un adversar al Federaţiei Ruse. Şi mi-aş dori mult, dând la o parte lucrurile în care, să spunem, nu putem coopera, să le găsim pe acelea în care putem coopera”, declara cu puţin timp în urmă Traian Băsescu, într-un interviu la postul de radio Vocea Rusiei.

“Şi sunt extraordinar de multe zone în care, eu consider, am putea coopera. Ţineţi cont că sunt preşedinte de 8 ani şi firme ruseşti deţin aproape integral producţia de oţel a României, cel puţin producţia de oţeluri speciale este în mâna unor investitori ruşi. Investitori ruşi deţin toată producţia de aluminiu a României. Investitori ruşi deţin rafinării în România. Investitori ruşi deţin perimetre de exploatare a gazelor şi a ţiţeiului în Marea Neagră”, afirma Traian Băsescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro.