ATENŢIE LA DARURILE LUI TOMAC SAU DESPRE DIFERENŢA DINTRE CARTEA ROMÂNEASCĂ ŞI CARTEA STRĂINĂ (RUSĂ) ÎN LIMBA ROMÂNĂ

October 1, 2012

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, finul de cununie al fostului ministru de Externe Teodor Anatol Baconschi, într-un interviu pentru publicaţia „Timpul” de astăzi, 1 octombrie 2012, susţine: „ne-a mers la inimă dorința multora de a avea acces la cărți în limba română și, prin urmare, nu mai puțin de 1 milion de volume așteaptă să plece în toamna asta către toate colțurile RM”.

În acest context, trebuie să remarcăm expresia „cărţi în limba română” folosită în locul celei de „carte românească”. „Un milon de cărţi în limba română” sună frumos, numai că nu ni se spune nimic despre structura acestui milion şi nici despre geografia lui culturală. Nu ni se spune nimic nici despre cine anume şi pe ce criterii a făcut selecţia titlurilor care constituie milionul de cărţi în valoare de milioane de euro.

Puţină, foarte puţină lume cunoaşte că din cele 1 milion de volume sosite la Chişinău doar circa 8 mii (0,8%) reprezintă titluri româneşti, pe când circa 992 de mii de cărţi (99,2%) reprezintă traduceri din literatura străină (în special din cea rusă). Disproporţia este mai mult decât evidentă.

Acest proiect a fost aprobat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) condus de Eugen Tomac, în timpul ministeriatului Emil Boc, şi se înscrie într-un şir mai larg de nereguli. Subiectul a fost, deocamdată, cam ocolit de presa de la Bucureşti şi Chişinău, chiar dacă, în perioada 9 ianuarie – 30 aprilie 2012, activitatea DRP a făcut obiectul cercetărilor Curţii de Conturi a României, constatându-se abateri şi nereguli grave.

Este absolut firesc să sesizăm public, aici şi acum, faptul că cele 1 milion de cărţi donate bibliotecilor din Republica Moldova nu reprezintă „carte românescă”, atât de necesară, ci doar „carte străină în limba română”, traduceri din scriitori ruşi şi alţi scriitori străini.

Toate titlurile ruseşti traduse în română există în limba originalului în bibliotecile din Republica Moldova şi sunt studiate conform programelor şcolare în cadrul materiilor limba şi literatura rusă. Aceste titluri nu au fost solicitate de instituţiile de învăţământ din Republica Moldova şi nici de Ministerul Educaţiei de la Chişinău.

Cele 8 mii de exemplare de „carte românească” şi cele 992 000 de „carte străină în limba română” sunt depozitate de mai multe luni de zile la Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica”  din Chişinău (strada Socoleni 16/1). Milionul de exemplare a apărut la o singură editură, „Adevărul”, din Bucureşti.

Este corect să amintim că, la 11 mai 2012, într-un interviu acordat postului Euro TV din Chişinău, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, substituind termenii „carte în limba română” cu „carte românească”, susţinea: „Găsesc că această ultimă reuşită, şi anume, achiziţionarea unui volum impresionant de CARTE ROMÂNEASCĂ, şi anume, 1 milion de volume, reprezintă una dintre cele mai remarcabile reuşite ale acestei agenţii guvernamentale româneşti”. În aceeaşi zi, ambasadorul Lazurca a mai declarat pentru publicaţia „Adevărul”: „Achiziționarea și trimiterea în Republica Moldova a acestui lot de un milion de volume de literatură universală și literatură română vine să suplinească o nevoie foarte concretă a oamenilor, mulți dintre ei foarte tineri, care au nevoie de aceste cărți pentru propria formare. E o donație care, prin talie, nu are egal și care cred că va crea un precedent fericit și să sperăm, imitat, și de către alții în viitor”. Da, această donaţie nu are egal prin talie, dar nici prin structură şi nici prin geografia autorilor.

Potrivit unor date centralizate, fondul de carte al bibliotecilor instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova constituie 22 797 956 de exemplare, cu un deficit total de 9 064 009 exemplare. Acest fond cuprinde doar 6 621 090 de exemplare în limba română cu alfabet latin (49,3), cu un deficit de 6 807 781 de exemplare (50,7%). Deficitul vizează, în mod covârşitor, literatura română studiată conform programelor şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei, precum şi dicţionarele de toate tipurile, ca instrumente de lucru,  de formare şi elevare lingvistică.

Pe tipurile de instituţii de învăţământ, fondul de carte se prezintă astfel:

  1. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ preuniversitar:  fond total de carte – 12 828 539 de exemplare, cu un deficit de 6 472 264 de exemplare (43,6%). Dintre cărţile existente în şcoli şi licee doar 4 202 944 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, deficitul constituind 4 936 554 de exemplare (54,1%).
  2. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ mediu de specialitate: fond total de carte – 2 407 277 de exemplare, cu un deficit de 1 379 495 de exemplare (46,5%). Dintre cărţile existente în aceste biblioteci doar 750 669 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, deficitul constituind 1 014 684 de exemplare (57,5%).
  3. Bibliotecile instituţiilor de învăţământ superior: fond total de carte – 7 562 140 de exemplare, deficitul constituind 1 212 250 de exemplare (23,9%). Dintre cărţile existente în bibliotecile universitare doar 1 667 477 de exemplare sunt în limba română cu alfabet latin, pe când 4 761 618 exemplare sunt în limba rusă, iar 658 879 de exemplare reprezintă literatură din perioada sovietică, tipărită în limba română cu alfabet rusesc (“moldovenească”).

În condiţiile în care majoritatea profesorilor de limba şi literatura română din Republica Moldova sunt nevoiţi să predea despre operele scriitorilor români fără a avea posibilitatea elementară de a citi aceste opere, pe motivul că lipsesc din bibliotecile şcolare, bineînţeles că ne-am fi bucurat ca donaţia de 1 milion de cărţi făcută pe banii publici, vărsaţi de contribuabilul român, să fi reprezentat, măcar în proporţie de 50% carte românească, nu carte străină (rusă) tradusă în limba română. Opinia mea este că, de fapt, proporţia ar fi trebuit să fie inversă:  99, 2% de carte românească şi 0,8% de carte străină tradusă în limba română.

Oricum, fiţi de acord că doar 0,8% de carte românească este înfiorător de puţin în structura unei donaţii din banii românilor din ţară pentru românii rămaşi peste hotare şi denotă exact acelaşi procent de patriotism cultural al celor implicaţi în proiect. La o evaluare a moştenirii guvernului PDL-UDMR condus, sub Traian Băsescu, de Emil Boc şi Markó Béla, geografia culturală a donaţiilor de carte făcute prin DRP în frunte cu Eugen Tomac trebuie luată, obiectiv, în calcul.

Extrapolând, fără a forţa nota, haideţi să ne imaginăm că guvernul Federaţiei Ruse ar dona şcolilor din Republica Moldova 1 milion de cărţi, dintre care doar 8 mii să reprezinte opere ruseşti, iar 992 de mii – opere străine (în special româneşti), doar traduse în limba rusă. Eu tot încerc şi nu-mi pot imagina aşa ceva. Subiectul este unul delicat şi merită, ca români, să revenim la el.

Ce părere aveţi, dragi români din Ţară şi din Basarabia, despre această situaţie?

Advertisements

EXPLOZIV! ROMÂNII BASARABENI CER RECHEMAREA AMBASADORULUI MARIUS GABRIEL LAZURCA, FINUL LUI TEODOR ANATOL BACONSCHI ŞI FIU CREDINCIOS AL PATRIARHIEI RUSE DE LA MOSCOVA

August 20, 2012

FUNDAŢIA PENTRU EDUCAŢIE DIN REPUBLICA MOLDOVA

nr. 29 din 03 august 2012

Excelenţei Sale,

Domnului Ministru al Afacerilor Externe al României

Referinţă: Cazul ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău

EXCELENŢĂ,

Unul dintre domeniile de maxim şi firesc interes pentru noi îl constituie modul în care este reprezentată ţara noastră, România, în Republica Moldova. De-a lungul anilor, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău s-au succedat mai mulţi ambasadori. Unii dintre ei, diplomaţi de carieră, persoane cu o pregătire profesională temeinică, au lăsat o amintire luminoasă în relaţiile dintre cele două state ale noastre, făcând servicii imense României şi interesului ei naţional legitim. Alţii, dimpotrivă, fiind promovaţi pe criterii extraprofesionale şi datorită unor conjuncturi politice mai puţin faste, au făcut, pe bună dreptate, obiectul criticilor întemeiate ale românilor.

În calitatea noastră de cetăţeni români rezidenţi în Republica Moldova, dorim să vă aducem astăzi în atenţie figura actualului ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova, domnul Marius Gabriel Lazurca, desemnat la post în februarie 2010, după ce antecesorul său în funcţie, domnul Filip Teodorescu, fusese expulzat de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

Natura relaţiilor speciale şi privilegiate dintre România şi Republica Moldova reclamă ca România să aibă la Chişinău un ambasador care să facă faţă cu supra de măsură înaltelor exigenţe ale funcţiei.

Opinia noastră este că desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca în fruntea Ambasadei României la Chişinău, precum şi o serie întreagă de date devenite cunoscute ulterior acestei desemnări, ridică semne drastice de întrebare din punctul de vedere al corespunderii persoanei respective cu rigorile funcţiei deţinute.

– Naşule dragă, eu mă fac că reprezint interesele Bucureştiului, dar ăştia nici nu-şi dau seama că, de fapt, le reprezint pe cele ale (Patriarhiei) Moscovei.

Precum a devenit cunoscut, desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca la post, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău, reprezintă un caz clasic de nepotism şi s-a datorat legăturilor sale de rudenie cu fostul ministru al Afacerilor Externe al României, domnul Teodor Anatol Baconschi, naşul său de cununie, adică o rudă prin alianţă. Recomandarea domnului Marius Gabriel Lazurca pentru funcţia de ambasador al României la Chişinău a fost făcută oficial anume de către domnul Teodor Anatol Baconschi.

Este de remarcat şi faptul deloc întâmplător că anterior, în virtutea aceloraşi legături de rudenie, anume domnul Marius Gabriel Lazurca l-a succedat pe domnul Teodor Anatol Baconschi în funcţia de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (Vatican). Presa din ţară a scris despre modul în care Marius Gabriel Lazurca a promovat interesele Statului Român la Vatican, aducând în atenţie scandalul din anul 2008 legat de organizarea expoziţiei internaţionale „Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.H.)” realizate în triplu parteneriat România-Republica Moldova-Ucraina. Se cuvine să amintim aici, cu titlu de fapt divers, că refuzul domnului Marius Gabriel Lazurca din 2008 de a susţine această celebră expoziţie a atras riscul eliminării României şi Republicii Moldova dintre organizatori şi că abia după eforturi incomensurabile ale unor marcante personalităţi culturale şi bisericeşti din România, dar fără nici un sprijin din partea Ambasadei României, expoziţia a fost vernisată până la urmă, însă sub patronajul Ambasadei Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

Marea decepţie şi consternare firească a românilor din Republica Moldova s-a produs însă în momentul în care ambasadorul Marius Gabriel Lazurca şi-a afişat în presă apartenenţa la jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, aflată în Republica Moldova, aşa cum se cunoaşte, într-un diferend istoric cu Patriarhia Română pe subiectul Mitropoliei Basarabiei. Domnul Marius Gabriel Lazurca este singurul ambasador al unei ţări UE şi NATO la Chişinău care aparţine jurisdicţional de centrul de putere ecleziastică de la Moscova. Pentru exactitate, vom arăta că actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, potrivit propriilor sale declaraţii publice, face parte din enoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, o parohie din cadrul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Mai mult, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a declarat pentru presă că şi anterior, în timpul de aflare a sa în Franţa, la Paris, a făcut parte din enoria Bisericii Ruse, şi nu a Bisericii Ortodoxe Române. Într-un spaţiu profund marcat de diferendul canonic şi istoric româno-rus, cum este Republica Moldova, apartenenţa jurisdicţională a şefului misiunii diplomatice a României la Patriarhia Moscovei constituie un puternic factor frustrant pentru românii din Republica Moldova, indiferend de faptul dacă sunt sau nu cetăţeni ai Statului Român.

Nu ne stă în intenţie să trecem aici şi acum în revistă toate manifestările de complicitate ale ambasadorului Marius Gabriel Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Moscovei, întrucât considerăm că acestea sunt sau, cel puţin, ar trebui să fie bine cunoscute de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Vom aduce în atenţie doar două cazuri.

Marchel: Hotărârea Sfântului Sinod din București afectează stabilitatea în zona Europei de Sud-Est, prezentând pretenții, la moment tăcute, asupra teritoriului mai multor state independente. Ca urmare, degradează relațiile popoarelor învecinate de veacuri, creând astfel atmosferă de neîncredere ce riscă să se transforme în ură… De aceea, protestăm împotriva amestecului românesc politico-bisericesc în problemele Republicii Moldova.
Lazurca: Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi.

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca este singurul diplomat acreditat în Republica Moldova care anul acesta, la 11 ianuarie, în calitatea sa oficială de reprezentant extraordinar şi plenipotenţiar al Statului Român, i-a adresat personal felicitări, „de ziua îngerului”, unuia dintre principalii agenţi de influenţă ai Moscovei în Republica Moldova, episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi, românofob notoriu şi vehement, care nu ratează nici o ocazie de a se manifesta agresiv împotriva limbii române, a identităţii româneşti şi a dreptului firesc şi legitim al românilor din Republica Moldova de a se afla în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română. Cu ocazia acestui eveniment, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a ţinut să sublinieze încă o dată apartenenţa sa jurisdicţională la Patriarhia Moscovei, declarând: „Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi”.

Totodată, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca nu s-a limitat doar la gesturi simbolice care implică public autoritatea Statului Român de partea jurisdicţiei canonice moscovite  abuzive peste românii ortodocşi din Republica Moldova. Ambasadorul Lazurca a implicat şi fondurile bugetare ale României în sprijinul structurii locale a Bisericii Ruse, sfidând Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Astfel, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău a făcut tot posibilul pentru aducerea la Chişinău, în cadrul unui program al Institutului Cultural Român, condus la acea vreme de binecunoscutul Horia-Roman Patapievici, a corului bisericii Stavropoleos din Bucureşti pentru a acompania, la biserica „Sfântul Dumitru” de care aparţine ambasadorul, slujbele împresurate cu ectenii pentru conducătorii Patriarhiei Moscovei, unul dintre vectorii antiromânismului, cea care ţine în prizonierat canonic milioane de români ortodocşi zmulşi în 1940 şi 1944 de la sânul Bisericii Ortodoxe Române mame.

Orice cetăţean român onest şi obiectiv va fi de acord că aceste asocieri şi complicităţi regretabile pe care le admite ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, cu o persevereverenţă demnă de o cauză mai bună, nu pot constitui exemple de servire cu bună credinţă şi ataşament a interesului Statului Român şi a intereselor românilor extrafrontalieri.

Un alt subiect demn de atenţie este şi cel al modului de (ne)implicare a ambasadorului Marius Gabriel Lazurca în perioada care a precedat Referendumul Naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

În condiţiile în care o parte a presei de limbă română din Republica Moldova, sprijinită financiar de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a abdicat de la principiile independenţei şi neutralităţii politice, angajându-se partizan în favoarea preşedintelui suspendat şi prezentând într-o lumină defavorabilă conducerea Parlamentului şi Guvernului României, recurcând la dezinformare şi manipulare evidentă şi chemând la boicotarea Referendumului de către cetăţenii români, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, altfel activ în cadrul spiritual al Patriarhiei Moscovei, a făcut dovada lipsei oricărei reacţii adecvate. Era firesc să ne aşteptăm, ca cetăţeni români, la exprimarea publică de către ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a unui punct de vedere oficial faţă de campania virulentă  derulată de unele publicaţii sprijinite de Guvernul României, campanie având drept scop demotivarea concetăţenilor noştri de a participa activ la consultarea populară din 29 iulie 2012 şi obstrucţionarea Referendumului Naţional. Aşteptările noastre au fost, din păcate, în zadar.

În această situaţie, având în vedere cele expuse mai sus, vă adresăm respectuos, mult stimate domnului ministru al Afacerilor Externe, rugămintea stăruitoare de a dispune, conform uzanţelor şi legilor României, evaluarea multilaterală a prestaţiei la post a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, Marius Gabriel Lazurca, luând în calcul posibilitatea rechemării sale şi înlocuirii cu un ambasador de carieră, temeinic pregătit, exemplar, eficient, în afara oricăror complicităţi de rudenie sau suspiciuni de aliniere geospirituală la centrul de putere religioasă de la Moscova, întru totul devotat şi realmente util interesului naţional al Statului Român şi intereselor românilor din Republica Moldova.

Rămânând în aşteptarea unui răspuns, vă rog, Excelenţă, să primiţi şi cu acest prilej asigurarea deplinului nostru respect.

Viorel BUZDUGAN,

Preşedinte al Fundaţei pentru Educaţie din Republica Moldova