ROMÂNIA NU-I RUSIA: 3,2 MILIOANE DE VOTANŢI BĂSESCU AU ÎNCEPUT ŞCOALA

September 18, 2012

Completez rândurile mele de ieri cu câteva rânduri adresate unui mahăr european care-mi produce greață. Îl cheamă Barroso.

Școlile, unele mai văruite, altele mai scâlciate, și-au deschis porțile. Emoții și înfrigurări. Părinți care pot acoperi cheltuielile și părinți care, cu toate că-și iau de la gură, nu izbutesc. Copii îmbrăcați cu hăinuțe noi și copii care astupă cu greu suferința că ei n-au. E, după atâtea bâlbe legate de câți suntem noi, românii, prima cifră care strivește și trimite la colț orice îndoială. 3,2 milioane de școlari au năvălit luni spre instituțiile de învățământ. Sunt înscriși, sunt prezenți, au date de naștere care-i arată minori. Deci avem 3,2 milioane de tineri școlari, tânăr școlar fiind și cel din clasa zero, înghesuit cam prea iute în bancă, îndesat cu nasul în niște responsabilități care-l cam depășesc. Emoțional, mai ales. Lor li se adaugă sugarii, lumea cu suzetă și biberon. Toți, absolut toți, în marea bătălie politică din această vară au fost socotiți de Barroso și de Merkel și de Reding, votanți ai lui Traian Băsescu. Ei, luați drept cetățeni cu drepturi depline, inclusiv la vot, neducându-se la vot au fost numărați drept simpatizanți ai demisului. N-am întâlnit minciună mai urâtă și porcărie electorală mai mare. Recensământul ultim ne-a arătat ca fiind 19 milioane de capete de locuitor. Cei care l-au reinstalat pe Băsescu la Cotroceni ne-au luat pe toți de votanți, adică de fraieri. Da, dar ce aveți cu copiii?

Doamnă Merkel, madam Vivian Reding, românii au și copii. Uitați-vă azi în curțile pline ale școlilor. Cum să le puneți în cârcă cvorumul, că adică au absentat la vot din iubire pentru Băsescu? Nu suntem un popor exclusiv major, din persoane de peste 18 ani. Copiii noștri și nepoții noștri ar vrea să iubească școala și cartea și o viață construită frumos, cum au citit ei în basme. Cum puteți spune că 8,5 milioane de votanți nu-s destui, nu-s jumătate plus unu sau plus zece, cum puteți număra, în această ecuație a umilinței, copiii noștri ca votanți băsiști prin neprezentare? Întrebați-i dacă-l iubesc pe cel care le-a tăiat laptele praf, pe cel care le-a sărăcit bunicii, pe cel care a îndatorat România încât și copiii copiilor lor se vor naște datori și săraci, întrebați-i dacă-l iubesc pe cel care-a desființat 3000 de școli, în procesul de modernizare a sărăciei împrăștiate pe coclauri și prin uitate cătune. Faceți un test de onoare și primiți răspunsul copiilor din România pe care i-ați băgat prematur, fără să le cereți acceptul, într-un joc electoral murdar.

Cetățene Barroso, de ce te bagi cu bocancii în viața unei țări pe care n-o cunoști decât din supușenia servitoarei românce pe care o ai în casă? Suntem, te anunț, o bucată importantă din Europa, iar România nu-i și n-a fost niciodată Băsescu și a lui Băsescu. România are suflet, Barroso, iar mecla ta insultătoare față de mine și de el și de noi și de votul nostru, te descalifică din demnitatea pe care pretinzi că o ai. Dacă te-aș întâlni, te-aș saluta cu huoo. Tu și câteva muieri portocalii, una de la noi, ați reușit performanța de a aduce în țara mea, care n-avea așa ceva, eurosceptici și chiar eurodușmani, mulți, din ce în ce mai mulți ai proiectului unional. E și pentru că vrei și vreți, într-un proiect care ucide democrația, să-l mențineți pe Băsescu și apoi, făcându-l premier, să-l recalificați Putin. Te anunț Barroso, până voi avea șansa să te întâmpin cu un ou clocit în frunte, că Băsescu nu-i Putin, nu pentru că n-ar avea destulă câinoșenie în el, ci pentru că România nu-i Rusia.

Lucian Avramescu

sursa: http://ampress.ro

Advertisements

EXPLOZIV! ROMÂNII BASARABENI CER RECHEMAREA AMBASADORULUI MARIUS GABRIEL LAZURCA, FINUL LUI TEODOR ANATOL BACONSCHI ŞI FIU CREDINCIOS AL PATRIARHIEI RUSE DE LA MOSCOVA

August 20, 2012

FUNDAŢIA PENTRU EDUCAŢIE DIN REPUBLICA MOLDOVA

nr. 29 din 03 august 2012

Excelenţei Sale,

Domnului Ministru al Afacerilor Externe al României

Referinţă: Cazul ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău

EXCELENŢĂ,

Unul dintre domeniile de maxim şi firesc interes pentru noi îl constituie modul în care este reprezentată ţara noastră, România, în Republica Moldova. De-a lungul anilor, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău s-au succedat mai mulţi ambasadori. Unii dintre ei, diplomaţi de carieră, persoane cu o pregătire profesională temeinică, au lăsat o amintire luminoasă în relaţiile dintre cele două state ale noastre, făcând servicii imense României şi interesului ei naţional legitim. Alţii, dimpotrivă, fiind promovaţi pe criterii extraprofesionale şi datorită unor conjuncturi politice mai puţin faste, au făcut, pe bună dreptate, obiectul criticilor întemeiate ale românilor.

În calitatea noastră de cetăţeni români rezidenţi în Republica Moldova, dorim să vă aducem astăzi în atenţie figura actualului ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova, domnul Marius Gabriel Lazurca, desemnat la post în februarie 2010, după ce antecesorul său în funcţie, domnul Filip Teodorescu, fusese expulzat de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

Natura relaţiilor speciale şi privilegiate dintre România şi Republica Moldova reclamă ca România să aibă la Chişinău un ambasador care să facă faţă cu supra de măsură înaltelor exigenţe ale funcţiei.

Opinia noastră este că desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca în fruntea Ambasadei României la Chişinău, precum şi o serie întreagă de date devenite cunoscute ulterior acestei desemnări, ridică semne drastice de întrebare din punctul de vedere al corespunderii persoanei respective cu rigorile funcţiei deţinute.

– Naşule dragă, eu mă fac că reprezint interesele Bucureştiului, dar ăştia nici nu-şi dau seama că, de fapt, le reprezint pe cele ale (Patriarhiei) Moscovei.

Precum a devenit cunoscut, desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca la post, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău, reprezintă un caz clasic de nepotism şi s-a datorat legăturilor sale de rudenie cu fostul ministru al Afacerilor Externe al României, domnul Teodor Anatol Baconschi, naşul său de cununie, adică o rudă prin alianţă. Recomandarea domnului Marius Gabriel Lazurca pentru funcţia de ambasador al României la Chişinău a fost făcută oficial anume de către domnul Teodor Anatol Baconschi.

Este de remarcat şi faptul deloc întâmplător că anterior, în virtutea aceloraşi legături de rudenie, anume domnul Marius Gabriel Lazurca l-a succedat pe domnul Teodor Anatol Baconschi în funcţia de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (Vatican). Presa din ţară a scris despre modul în care Marius Gabriel Lazurca a promovat interesele Statului Român la Vatican, aducând în atenţie scandalul din anul 2008 legat de organizarea expoziţiei internaţionale „Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.H.)” realizate în triplu parteneriat România-Republica Moldova-Ucraina. Se cuvine să amintim aici, cu titlu de fapt divers, că refuzul domnului Marius Gabriel Lazurca din 2008 de a susţine această celebră expoziţie a atras riscul eliminării României şi Republicii Moldova dintre organizatori şi că abia după eforturi incomensurabile ale unor marcante personalităţi culturale şi bisericeşti din România, dar fără nici un sprijin din partea Ambasadei României, expoziţia a fost vernisată până la urmă, însă sub patronajul Ambasadei Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

Marea decepţie şi consternare firească a românilor din Republica Moldova s-a produs însă în momentul în care ambasadorul Marius Gabriel Lazurca şi-a afişat în presă apartenenţa la jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, aflată în Republica Moldova, aşa cum se cunoaşte, într-un diferend istoric cu Patriarhia Română pe subiectul Mitropoliei Basarabiei. Domnul Marius Gabriel Lazurca este singurul ambasador al unei ţări UE şi NATO la Chişinău care aparţine jurisdicţional de centrul de putere ecleziastică de la Moscova. Pentru exactitate, vom arăta că actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, potrivit propriilor sale declaraţii publice, face parte din enoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, o parohie din cadrul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Mai mult, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a declarat pentru presă că şi anterior, în timpul de aflare a sa în Franţa, la Paris, a făcut parte din enoria Bisericii Ruse, şi nu a Bisericii Ortodoxe Române. Într-un spaţiu profund marcat de diferendul canonic şi istoric româno-rus, cum este Republica Moldova, apartenenţa jurisdicţională a şefului misiunii diplomatice a României la Patriarhia Moscovei constituie un puternic factor frustrant pentru românii din Republica Moldova, indiferend de faptul dacă sunt sau nu cetăţeni ai Statului Român.

Nu ne stă în intenţie să trecem aici şi acum în revistă toate manifestările de complicitate ale ambasadorului Marius Gabriel Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Moscovei, întrucât considerăm că acestea sunt sau, cel puţin, ar trebui să fie bine cunoscute de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Vom aduce în atenţie doar două cazuri.

Marchel: Hotărârea Sfântului Sinod din București afectează stabilitatea în zona Europei de Sud-Est, prezentând pretenții, la moment tăcute, asupra teritoriului mai multor state independente. Ca urmare, degradează relațiile popoarelor învecinate de veacuri, creând astfel atmosferă de neîncredere ce riscă să se transforme în ură… De aceea, protestăm împotriva amestecului românesc politico-bisericesc în problemele Republicii Moldova.
Lazurca: Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi.

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca este singurul diplomat acreditat în Republica Moldova care anul acesta, la 11 ianuarie, în calitatea sa oficială de reprezentant extraordinar şi plenipotenţiar al Statului Român, i-a adresat personal felicitări, „de ziua îngerului”, unuia dintre principalii agenţi de influenţă ai Moscovei în Republica Moldova, episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi, românofob notoriu şi vehement, care nu ratează nici o ocazie de a se manifesta agresiv împotriva limbii române, a identităţii româneşti şi a dreptului firesc şi legitim al românilor din Republica Moldova de a se afla în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română. Cu ocazia acestui eveniment, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a ţinut să sublinieze încă o dată apartenenţa sa jurisdicţională la Patriarhia Moscovei, declarând: „Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi”.

Totodată, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca nu s-a limitat doar la gesturi simbolice care implică public autoritatea Statului Român de partea jurisdicţiei canonice moscovite  abuzive peste românii ortodocşi din Republica Moldova. Ambasadorul Lazurca a implicat şi fondurile bugetare ale României în sprijinul structurii locale a Bisericii Ruse, sfidând Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Astfel, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău a făcut tot posibilul pentru aducerea la Chişinău, în cadrul unui program al Institutului Cultural Român, condus la acea vreme de binecunoscutul Horia-Roman Patapievici, a corului bisericii Stavropoleos din Bucureşti pentru a acompania, la biserica „Sfântul Dumitru” de care aparţine ambasadorul, slujbele împresurate cu ectenii pentru conducătorii Patriarhiei Moscovei, unul dintre vectorii antiromânismului, cea care ţine în prizonierat canonic milioane de români ortodocşi zmulşi în 1940 şi 1944 de la sânul Bisericii Ortodoxe Române mame.

Orice cetăţean român onest şi obiectiv va fi de acord că aceste asocieri şi complicităţi regretabile pe care le admite ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, cu o persevereverenţă demnă de o cauză mai bună, nu pot constitui exemple de servire cu bună credinţă şi ataşament a interesului Statului Român şi a intereselor românilor extrafrontalieri.

Un alt subiect demn de atenţie este şi cel al modului de (ne)implicare a ambasadorului Marius Gabriel Lazurca în perioada care a precedat Referendumul Naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

În condiţiile în care o parte a presei de limbă română din Republica Moldova, sprijinită financiar de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a abdicat de la principiile independenţei şi neutralităţii politice, angajându-se partizan în favoarea preşedintelui suspendat şi prezentând într-o lumină defavorabilă conducerea Parlamentului şi Guvernului României, recurcând la dezinformare şi manipulare evidentă şi chemând la boicotarea Referendumului de către cetăţenii români, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, altfel activ în cadrul spiritual al Patriarhiei Moscovei, a făcut dovada lipsei oricărei reacţii adecvate. Era firesc să ne aşteptăm, ca cetăţeni români, la exprimarea publică de către ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a unui punct de vedere oficial faţă de campania virulentă  derulată de unele publicaţii sprijinite de Guvernul României, campanie având drept scop demotivarea concetăţenilor noştri de a participa activ la consultarea populară din 29 iulie 2012 şi obstrucţionarea Referendumului Naţional. Aşteptările noastre au fost, din păcate, în zadar.

În această situaţie, având în vedere cele expuse mai sus, vă adresăm respectuos, mult stimate domnului ministru al Afacerilor Externe, rugămintea stăruitoare de a dispune, conform uzanţelor şi legilor României, evaluarea multilaterală a prestaţiei la post a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, Marius Gabriel Lazurca, luând în calcul posibilitatea rechemării sale şi înlocuirii cu un ambasador de carieră, temeinic pregătit, exemplar, eficient, în afara oricăror complicităţi de rudenie sau suspiciuni de aliniere geospirituală la centrul de putere religioasă de la Moscova, întru totul devotat şi realmente util interesului naţional al Statului Român şi intereselor românilor din Republica Moldova.

Rămânând în aşteptarea unui răspuns, vă rog, Excelenţă, să primiţi şi cu acest prilej asigurarea deplinului nostru respect.

Viorel BUZDUGAN,

Preşedinte al Fundaţei pentru Educaţie din Republica Moldova