RĂSPUNDEREA DE A PURTA CRUCEA MITROPOLIEI BASARABIEI

December 2, 2012

Alexeev Mitropolia Basarabiei 16
Ziua de 1 Decembrie, cum era și firesc, a început pentru mine la biserică. Mi-am făcut o deprindere, de mai mulți ani, să merg în această zi într-o biserică a Mitropoliei Basarabiei, pentru a mă ruga pentru făuritorii Marii Uniri de la 1918 și pentru refacerea unității Neamului nostru.

Anul acesta m-am rugat la paraclisul mitropolitan ”Sfântul Ioan” din Chișinău, unde Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor a oficiat, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, un Te Deum de mulțumire. Nu am văzut la rugăciune niciun oficial, niciun lider de partid, pe niciunul dintre unioniștii de serviciu.

După cuvântul pastoral al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit și Exarh Petru, care a evocat figurile luminoase ale membrilor Sfatului Țării, am avut bucuria să fiu invitat în fața sfântului altar pentru a primi distincția Crucea Mitropoliei Basarabiei.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru, din mâna căruia am primit în 2008 Distincția de Vrednicie a Mitropoliei Basarabiei, a rostit un cuvânt introductiv, după care a spus: ”Știut este, domnule Victor Alexeev, că această distincție nu este nici prima și nici ultima. Rămâne să faceți în continuare lucruri bune și frumoase, căci noi oamenii numai așa putem câștiga cele veștnice”. După cântarea ”Vrednic este! Axios!”, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a adăugat: ”Am ales această zi de 1Decembrie, o zi importantă, pentru a vă acorda această distincție, pe care o meritați din plin. Asemenea ocazii nu sunt când vrea omul, ci când voiește Dumnezeu. Doamne ajută și la mulți ani!”.

Copleșit de emoție, am rostit un cuvânt de recunoștință: ”Înaltpreasfinția Voastră, vă mulțumesc din suflet pentru această apreciere. Într-adevăr, ziua de astăzi este foarte importantă, semnificativă, pentru că astăzi ne-am rugat împreună pentru Unire. Sfânta Scriptură spune că este bine ca frații să fie împreună. Noi, credincioșii Mitropoliei Basarabiei, știm că Dumnezeu a auzit rugăciunea noastră de mulțumire și de speranță. Sunt convins că va veni și ziua când vom fi din nou împreună cu toți frații noștri români. Dacă este bine ca frații să fie împreună, putem spune că nu este bine ca frații să nu fie împreună. Această disctincție, care mă onorează și mă responsabilizează în plus, Crucea Mitropoliei Basarabiei, este crucea pe care, cunoașteți, am dus-o din prima zi a reînființării Mitropoliei noastre și o voi duce toată viața. Mă bucur că în scurt timp Episcopia Basarabiei de Sud va avea un sediu propriu. Vom depune toate eforturile ca anul viitor să putem avea și un sediu al Episcopiei de Bălți. Ceea ce am făcut, nu am făcut pentru mine, ci pentru Biserica Mamă. Repet astăzi cuvintele poetului nostru național Mihai Eminescu: Biserica Ortodoxă este mama spirituală a poporului român. Astăzi, aici, în Basarabia, Biserica Ortodoxă Română are nevoie de ajutorul nostru, al fiecăruia. Cu cât mai multă Biserică Ortodoxă Română vom avea în Basarabia, cu atât mai degrabă toți frații români vor fi din nou împreună, căci așa și numai așa este și va fi bine. Vă mulțumesc, Înaltpreasfinția Voastră, vă sărut dreapta și mă rog Bunului Dumnezeu să vă dăruiască mulți ani cu sănătate, ca să puteți păstori suflarea ortodoxă românească din Basarabia pe calea mântuirii, împreună cu tot Neamul nostru Românesc. Doamne ajută!”.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a ținut să adauge: ”Da, este bine ca frații să fie împreună. Biserica noastră se roagă pentru pacea și unitatea dintre frați. Ziua refacerii unității noastre de neam ne așteaptă. Vom trăi bucuroși, cu ajutorul lui Dumnezeu, acele clipe când unitatea noastră lăsată de Creatorul lumii și distrusă de niște oameni răi va deveni din nou o realitate vie. Doamne ajută!”.

Am fost bucuros. Am fost însă și mâhnit să constat că în ziua de 1 Decembrie nu am văzut la sfânta biserică pe niciunul dintre patrioții noștri de paradă, care vorbesc cu ușurință și grăbit despre Unire, dar cred, în rătăcirea lor, că Unirea se poate face fără voia și puterea atotputernicului Dumnezeu.

Doamne, caută din cer și vezi Neamul acesta românesc și ajută-l, Doamne, cu puterea Ta, să-și refacă unitatea.

Alexeev Mitropolia Basarabiei 1

Alexeev Mitropolia Basarabiei 2

Alexeev Mitropolia Basarabiei 3

Alexeev Mitropolia Basarabiei 4

Alexeev Mitropolia Basarabiei 5

Alexeev Mitropolia Basarabiei 7

Alexeev Mitropolia Basarabiei 8

Alexeev Mitropolia Basarabiei 9

Alexeev Mitropolia Basarabiei 10

Alexeev Mitropolia Basarabiei 11

Alexeev Mitropolia Basarabiei 12

Alexeev Mitropolia Basarabiei 13

Alexeev Mitropolia Basarabiei 14

Alexeev Mitropolia Basarabiei 17

Alexeev Mitropolia Basarabiei

Alexeev Mitropolia Basarabiei 18


PUNCTE DIN PROGRAMUL MEU POLITIC

November 16, 2012

 


DISTINCȚIE DE VREDNICIE PIN PARTEA MITROPOLIEI BASARABIEI

November 8, 2012

DISTINCȚIE DE VREDNICIE

SANCTUS STEPHANUS MAGNUS

DEFENSOR FIDEI CHRISTIANAE

”Fii credincios până la moarte și își voi da cununa vieții”

(Apocalipsa 2, 10)

Noi, PETRU, prin harul lui Dumnezeu Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, urmând cuvântul Sfintei Scripturi care spune că în Biseriă ”sunt felurite slujiri dar același Domn; și lucrările sunt felurite dar este același Dumnezeu care lucrează toate în toți” (I Corinteni 12, 5-6), Ne bucurăm când fiii și fiicele Bisericii noastre dreptmăritoare înmulțesc talanții primiți în dar de la Preamilostivul Dumnezeu, apărând credința ortodoxă și lucrând pentru binele Bisericii.

Conferim, cu părintească dragoste această DISTINCȚIE DE VREDINICIE pentru credincioși dlui Victor Alexeev din parohia Palanca, localitatea Palanca, protopopiatul Ștefan Vodă, județul/raionul Ștefan Vodă, ca semn al prețuirii și binecuvântării Noastre, pentru râvna și dărnicia arătate față de Biserică.

Anul mântuirii 2008, luna XII, ziua 13.

+ PETRU

Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor

Consilier administrativ

pr. Andrei Deleu


VICTOR ALEXEEV ÎN DIALOG CU MITROPOLITUL BASARABIEI, ÎNALTPREASFINȚITUL PETRU PĂDURARU

November 7, 2012

Marți, 6 noiembrie, Înaltpreasfințitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, l-a primit la sediul mitropolitan pe domnul Victor Alexeev, președinte al Organizației PSD România în Republica Moldova.

În cadrul întrevederii, care a decurs într-o atmosferă foarte călduroasă, ÎPS Petru și domnul Victor Alexeev au trecut în revistă problemele și necestitățile curente ale Mitropoliei Basarabiei, cu identificarea unor soluții concrete de sprijin pe care le poate oferi  Guvernul condus de liderul PSD, domnul  Victor Ponta.

În acest sens, domnul Victor Alexeev l-a asigurat pe întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei de întreaga susținere pe care Mitropolia Basarabiei, ca instituție națională fundamentală, o are și o va avea din partea autorităților Statului Român.

Președintele Organizației PSD România în Republica Moldova a adus la cunoștința Mitropolitului Petru Păduraru faptul că a întreprins demersuri concrete la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al României și la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) în vederea  intensificării colaborării acestor instituții cu Mitropolia Basarabiei. Aceste demersuri se înscriu și în cadrul Protocolului de colaborare dintre DRP și Patriarhia Română, semnat recent de cele două instituții.

Înaltpreasfințitul Petru a primit cu bucurie vestea că până la sfârșitul anului curent Ministerul Culturii și Patrimoniului Național de la București îi va acorda Mitropoliei Basarabiei un sprijin substanțial. Deciziile în această privință au fost deja adoptate la cel mai înalt nivel.

Totodată, înaltul ierarh român a  ținut să sublinieze necesitatea ca problemele Mitropoliei Basarabiei, cum ar fi restituirea arhivelor sale și a patrimoniului său imobiliar, confiscat de autoritățile sovietice de ocupație și deținut în prezent de Guvernul Republicii Moldova, să figureze pe agenda bilaterală a Guvernelor de la București și Chișinău, într-o abordare pozitivă, europeană.

Interlocutorii au convenit să continue dialogul instituit de mai multă vreme, în interesul și beneficiul credincioșilor ortodocși români din Republica Moldova care au revenit la sânul Bisericii-mame, Patriarhia Română.

Domnul Victor Alexeev este credincios al Mitropoliei Basarabiei din momentul reactivării sale canonice (1992) sub jurisdicția Patriarhiei Române și a fost gratificat de Mitropolitul Petru Păduraru, la 13 decembrie 2008, cu Diploma de Vrednicie, pentru sprijinul constant și important acordat Mitropoliei Basarabiei.

Organizația PSD România în Republica Moldova



14 SEPTEMBRIE 2012: 20 DE ANI DE LA REACTIVAREA MITROPOLIEI BASARABIEI

September 14, 2012

Astăzi, 14 septembrie, s-au împlinit 20 de ani de la reactivarea istoricei Mitropolii a Basarabiei, parte componentă şi inseparabilă a Bisericii Ortodoxe Române. Nici o publicaţie din Republica Moldova sau România nu a remarcat, din păcate, această aniversare. Niciun reprezentant al autorităţilor de stat de la Chişinău, altfel revendicându-se patrioţi, nu a trecut astăzi pragul Mitropoliei Basarabiei. Am avut astăzi o discuţie cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Petru Păduraru. Am discutat despre lucruri curente şi am convenit asupra unor aspecte ale colaborării cu Biserica. Publicăm mai jos o scurtă cronologie a reactivării şi funcţionării Mitropoliei Basarabiei întocmită de reputatul profesor Gheorghe Badea din vechea capitală a Moldovei, Iaşi.

După proclamarea independenţei faţă de fosta Uniune Sovietică, prin Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova din 27 august 1991 a fost posibilă descătuşarea valorilor ortodoxe şi revenirea clericilor şi mirenilor dintre Prut şi Nistru sub jurisdicţia canonică a Bisericii Ortodoxe Române.

La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială constituită la Chişinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a existat din 1925, fund sancţionată prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925. Preasfinţitul Petru Păduraru, episcop de Bălţi, a fost ales locţiitor de mitropolit al Mitropoliei Autonome a Basarabiei de stil vechi.

Adunarea Eparhială a hotărât, în numele clerului şi credincioşilor din Basarabia, revenirea la canonicitate a Mitropoliei Basarabiei şi trimiterea la Bucureşti a unei delegaţii, alcătuită din clerici şi mireni, pentru a adresa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rugămintea ca Mitropolia Basarabiei să revină la rosturile ei canonice şi să-şi reia activitatea sub jurisdicţia de drept a Sfântului Sinod al Bisericii strămoşeşti a neamului românesc.

La 19 decembrie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, cu binecuvântare, de reactivarea Mitropoliei Basarabiei şi printr-un Act Patriarhal şi Sinodal a recunoscut această Mitropolie ca autonomă şi de stil vechi, făcând parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române şi având reşedinţa în Chişinău.

„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârşeşte astăzi un act sfânt de adevăr şi dreptate, care reîntregeşte plinătatea comuniunii de credinţă strămoşească şi gândire românească”, se spune în Actul Patriarhal şi Sinodal.

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei ca mitropolie autonomă „sub oblăduirea Patriarhiei Române şi în comuniune frăţească nemijlocită cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române” fusese prevăzută şi, de aceea, problema aceasta fusese discutată de conducătorii de atunci ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhii Teoctist şi Alexei al II-lea, cu prilejul întâlnirii Patriarhilor şi Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori la Constantinopol/Istanbul, în 15 martie 1992.

Examinând situaţia relaţiilor Patriarhiei Române cu Biserica Ortodoxă Rusă, în urma convorbirilor de la Constantinopol, Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dat publicităţii, la 9 aprilie 1992, un Comunicat în care se specifica: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chişinău, şi a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuţi. Patriarhia Română nu a acceptat şi nu poate accepta niciodată consecinţele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”.

Soluţia era „să se ţină seama neapărat de voinţa poporului lui Dumnezeu” (cum recunoştea chiar patriarhul Alexei al II-lea în scrisoarea trimisă patriarhului Teoctist, la 6 octombrie 1992). Deoarece voinţa poporului lui Dumnezeu, care a hotărât el însuşi asupra vieţii lui bisericeşti şi spirituale, a fost aceea de a reactiva vechea Mitropolie a Basarabiei şi de a reveni sub oblăduirea canonică a Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod a binecuvântat această voinţă şi această hotărâre şi, prin scrisori semnate de patriarhul Teoctist, a făcut cunoscut Actul Patriarhal şi Sinodal din 19 decembrie 1992 patriarhului Alexei al II-lea şi celorlalţi Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori.

Guvernul Republicii Moldova a refuzat să recunoască Mitropolia Basarabiei, chiar dacă, la începutul anului 1993, Comisia pentru Drepturile Omului şi Relaţiile Naţionale şi Comisia pentru Cultură şi Culte a Parlamentului Republicii Moldova, la 11 martie 1993, au cerut Guvernului înregistrarea Mitropoliei Autonome a Basarabiei (de stil vechi), deoarece statutul şi activitatea ei sunt în conformitate cu legislaţia statului, nu sunt în contradicţie cu documentele referitoare la drepturile omului adoptate de organismele internaţionale, la care a aderat şi Republica Moldova, şi respectă Constituţia.

Timp de 10 ani Mitropolia Basarabiei şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de persecuţie metodică şi sistematică din partea autorităţilor guvernamentale.

La 17 noiembrie 1993, prin Hotărârea nr. 719, Guvernul Republicii Moldova a recunoscut existenţa doar a Mitropoliei Moldovei, declarată „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”.

Mitropolia Basarabiei va cere recunoaşterea sa şi în 1995, 1996, 1997, dar în zadar. Preoţii ei sunt bătuţi, călcaţi în picioare, ameninţaţi cu arma, alungaţi din biserici. Mitropolia însăşi este acuzată că: activează ilegal, face prozelitism, propagă ideile Bisericii Ortodoxe Române, este o “agentură străină”, unealtă a României, care subminează autoritatea Statului şi stabilitatea Republicii Moldova, declanşând războiul din Transnistria etc.

Refuzul Guvernului de a recunoaşte Mitropolia Basarabiei şi persecuţiile suferite de clerul şi credincioşii ei au dus la procese în Moldova şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În Republica Moldova procesele au început la 12 septembrie 1995 şi s-au încheiat cu Hotărârea Curţii de Apel a Republicii Moldova, care, la 19 august 1997, a dat câştig de cauză Mitropoliei Basarabiei, însă prin intervenţia preşedintelui de atunci al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, s-a făcut recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care a respins, la 9 decembrie 1997, acţiunea Mitropoliei Basarabiei şi a anulat hotărârea din 19 august 1997 a Curţii de Apel.

În această situaţie, Mitropolia Basarabiei mai avea o singură cale: să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. La 3 iunie 1998 a depus o plângere împotriva Republicii Moldova. Cererea a fost înregistrată la CEDO la 26 ianuarie 1999 cu nr. 45701/ 99 şi a fost declarată admisă la 7 iunie 2001.

La 2 octombrie 2001 au avut loc audierile publice de la CEDO, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, iar la 13 decembrie 2001, CEDO a hotărât în unanimitate că Republica Moldova a încălcat, în cazul nerecunoaşterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Statul a fost obligat să plătească Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despăgubire morală şi 7.025 euro pentru cheltuielile de judecată.

Guvernul Republicii Moldova a atacat decizia CEDO şi a cerut rejudecarea cazului, dar la 27 martie 2002 CEDO a respins cererea Guvernului Republicii Moldova. În acest fel, hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 a rămas definitivă.

În sfârşit, Mitropolia Basarabiei, care, la 19 februarie 2002, ceruse pentru a unsprezecea oară Guvernului să fie recunoscută ca structură religioasă distinctă, subordonată canonic Patriarhiei Române, este recunoscută şi admisă în legalitate la 30 iulie 2002, ca urmare directă a Rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 24 aprilie 2002 „privind funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova”. Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor din Republica Moldova a recunoscut, oficial, personalitatea juridică a Mitropoliei Basarabiei prin eliberarea în acest sens a Certificatului nr. 1651.

Dar suferinţele Mitropoliei Basarabiei nu au luat sfârşit odată cu recunoaşterea şi intrarea ei în legalitate, deoarece a apărut o problemă nouă, problema succesiunii. Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscută de Guvern şi ca succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei dinainte de 1944, mai ales că, la 26 septembrie 2001, Guvernul Republicii Moldova aprobase, prin Hotărârea nr. 1008, modificarea introdusă în statutul Mitropoliei Moldovei (supusă canonic Patriarhiei Ruse) prin care aceasta era declarată şi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei. La 2 februarie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a anulat Hotărârea Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie 2001; totuşi, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu era recunoscută succesoarea juridică a Mitropoliei Basarabiei, actuala Mitropolie a Basarabiei era considerată doar succesoarea istorică, canonică şi spirituală a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. De aceea, la 7 mai 2004, Mitropolia Basarabiei a depus la CEDO o cerere împotriva Republicii Moldova pentru a fi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. Dosarul are nr. 23125/ 04 şi a fost comunicat Guvernului Republicii Moldova la 29 iunie 2004. Când se va obţine recunoaşterea acestui fapt vor putea fi recuperate proprietăţile şi bunurile Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau naţionalizate.

Viaţa Mitropoliei Basarabiei a fost tulburată, în continuare, de campania agresivă, de intoleranţă şi de ameninţări a autorităţilor de stat ale Republicii Moldova şi a ierarhilor Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse.

În anul 2007 a fost provocat aşa-zisul scandal al eparhiilor istorice reactivate de Mitropolia Basarabiei, deşi ele erau înregistrate de mai mulţi ani de Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, care aprobase, de asemenea, prin ordinul 33/ 22 februarie 2007, modificările şi completările la Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Mitropoliei Basarabiei, înregistrat prin ordinul 1651/30 iulie 2002.

Într-un interviu acordat revistei mitropolitane “Misionarul”, în noiembrie 2007, ÎPS Mitropolit Petru al Basarabiei caracterizează astfel reacţiile violente ale ierarhilor supuşi canonic Patriarhiei Moscovei: “Sunt reacţii întârziate, exagerate, iresponsabile şi fără temei canonic. Ceea ce am făcut noi constituie o acţiune pastorală, care priveşte modul de organizare al Mitropoliei noastre… Cui serveşte incitarea la ostilitate, ură şi intoleranţă, care s-a desprins zilele acestea din gura unor slujitori-ierarhi sau preoţi?”.

La 1 decembrie 2007, Vladimir Voronin, preşedintele Republicii Moldova, a declarat la postul de televiziune NIT că va contesta hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 şi a ameninţat cu un război religios; aceeaşi atitudine intolerantă faţă de Mitropolia Basarabiei o va reînnoi într-o declaraţie făcută pe 19 decembrie 2007,

Începând cu 2 decembrie 2007, majoritatea preoţilor Mitropoliei Basarabiei au fost hărţuiţi şi intimidaţi de reprezentanţi ai Poliţiei şi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate, iar unii preoţi, cu cetăţenie română, au primit interdicţia de a locui sau intra în Basarabia.

Însuşi ÎPS Petru a fost reţinut şi perchiziţionat timp de două ore de grănicerii şi vameşii moldoveni în ziua de 26 decembrie 2007, la revenirea sa în Republica Moldova.

În această situaţie, Mitropolia Basarabiei, s-a adresat, la 9 ianuarie 2008, Secretariatului General al Consiliului Europei şi Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, precum şi raportorilor APCE pentru Republica Moldova, cu rugămintea de a supraveghea modul de îndeplinire de către Republica Moldova a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001.

Cu toate acestea, atacurile autorităţilor moldovene, ale ierarhilor ruşi şi ai Mitropoliei Moldovei împotriva Mitropoliei Basarabiei şi pentru intimidarea şi izolarea ÎPS Mitropolit Petru nu au încetat şi, la 20 august 2008, ÎPS Mitropolit Petru a adresat o nouă scrisoare organismelor europene amintite mai sus. În scrisoare se arată că „presiunile şi persecuţiile deschise sunt înlocuite de reprezentanţii Statului cu diverse tertipuri procedurale sau cu forme discrete de sabotaj”. ÎPS Mitropolit reclamă blocarea procesului de înregistrare a comunităţilor Mitropoliei Basarabiei, refuzul Guvernului de a restitui Arhivele Mitropoliei Basarabiei confiscate în timpul ocupaţiei sovietice, acest refuz „creând dificultăţi în procesul de revendicare în instanţele judecătoreşti a bunurilor bisericeşti confiscate de statul sovietic şi gestionate în prezent de Guvernul Republicii Moldova”.

La 1 iunie 2009, ÎPS Mitropolit Petru a adresat o nouă scrisoare Serviciului de Executare a Hotărârilor CEDO din cadrul Direcţiei Generale pentru Drepturile Omului şi Chestiuni Juridice a Secretariatului General al Consiliului Europei, atrăgând atenţia asupra lipsei oricărui progres în vederea îndeplinirii Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001, rămasă definitivă la 27 martie 2002, şi făcând cunoscute toate încălcările de către Guvernul Republicii Moldova a hotărârii respective.

Strădaniile ÎPS Mitropolit Petru şi ale colaboratorilor Înaltpreasfinţiei Sale pentru slujirea Mitropoliei Basarabiei în înfruntarea cu răuvoitorii ştiuţi sau neştiuţi, văzuţi sau nevăzuţi, apropiaţi sau depărtaţi, sunt notabile, dar victoria de la 30 iulie 2002 pare a fi astăzi mai mult „pe scut decât cu scut”, după cum se exprimau mamele ateniene acum 2500 de ani. Deocamdată, nu există nici o dovadă că lucrurile se vor schimba. Vom trăi şi vom vedea ce se va întâmpla. Sau, mai bine zis, vom trăi şi vom lupta. În rest, totul este tăcere. Noi ascultăm cuvântul Mântuitorului: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Prof. Gheorghe Badea, Iaşi


EXPLOZIV! ROMÂNII BASARABENI CER RECHEMAREA AMBASADORULUI MARIUS GABRIEL LAZURCA, FINUL LUI TEODOR ANATOL BACONSCHI ŞI FIU CREDINCIOS AL PATRIARHIEI RUSE DE LA MOSCOVA

August 20, 2012

FUNDAŢIA PENTRU EDUCAŢIE DIN REPUBLICA MOLDOVA

nr. 29 din 03 august 2012

Excelenţei Sale,

Domnului Ministru al Afacerilor Externe al României

Referinţă: Cazul ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău

EXCELENŢĂ,

Unul dintre domeniile de maxim şi firesc interes pentru noi îl constituie modul în care este reprezentată ţara noastră, România, în Republica Moldova. De-a lungul anilor, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău s-au succedat mai mulţi ambasadori. Unii dintre ei, diplomaţi de carieră, persoane cu o pregătire profesională temeinică, au lăsat o amintire luminoasă în relaţiile dintre cele două state ale noastre, făcând servicii imense României şi interesului ei naţional legitim. Alţii, dimpotrivă, fiind promovaţi pe criterii extraprofesionale şi datorită unor conjuncturi politice mai puţin faste, au făcut, pe bună dreptate, obiectul criticilor întemeiate ale românilor.

În calitatea noastră de cetăţeni români rezidenţi în Republica Moldova, dorim să vă aducem astăzi în atenţie figura actualului ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova, domnul Marius Gabriel Lazurca, desemnat la post în februarie 2010, după ce antecesorul său în funcţie, domnul Filip Teodorescu, fusese expulzat de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

Natura relaţiilor speciale şi privilegiate dintre România şi Republica Moldova reclamă ca România să aibă la Chişinău un ambasador care să facă faţă cu supra de măsură înaltelor exigenţe ale funcţiei.

Opinia noastră este că desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca în fruntea Ambasadei României la Chişinău, precum şi o serie întreagă de date devenite cunoscute ulterior acestei desemnări, ridică semne drastice de întrebare din punctul de vedere al corespunderii persoanei respective cu rigorile funcţiei deţinute.

– Naşule dragă, eu mă fac că reprezint interesele Bucureştiului, dar ăştia nici nu-şi dau seama că, de fapt, le reprezint pe cele ale (Patriarhiei) Moscovei.

Precum a devenit cunoscut, desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca la post, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău, reprezintă un caz clasic de nepotism şi s-a datorat legăturilor sale de rudenie cu fostul ministru al Afacerilor Externe al României, domnul Teodor Anatol Baconschi, naşul său de cununie, adică o rudă prin alianţă. Recomandarea domnului Marius Gabriel Lazurca pentru funcţia de ambasador al României la Chişinău a fost făcută oficial anume de către domnul Teodor Anatol Baconschi.

Este de remarcat şi faptul deloc întâmplător că anterior, în virtutea aceloraşi legături de rudenie, anume domnul Marius Gabriel Lazurca l-a succedat pe domnul Teodor Anatol Baconschi în funcţia de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (Vatican). Presa din ţară a scris despre modul în care Marius Gabriel Lazurca a promovat interesele Statului Român la Vatican, aducând în atenţie scandalul din anul 2008 legat de organizarea expoziţiei internaţionale „Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.H.)” realizate în triplu parteneriat România-Republica Moldova-Ucraina. Se cuvine să amintim aici, cu titlu de fapt divers, că refuzul domnului Marius Gabriel Lazurca din 2008 de a susţine această celebră expoziţie a atras riscul eliminării României şi Republicii Moldova dintre organizatori şi că abia după eforturi incomensurabile ale unor marcante personalităţi culturale şi bisericeşti din România, dar fără nici un sprijin din partea Ambasadei României, expoziţia a fost vernisată până la urmă, însă sub patronajul Ambasadei Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

Marea decepţie şi consternare firească a românilor din Republica Moldova s-a produs însă în momentul în care ambasadorul Marius Gabriel Lazurca şi-a afişat în presă apartenenţa la jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, aflată în Republica Moldova, aşa cum se cunoaşte, într-un diferend istoric cu Patriarhia Română pe subiectul Mitropoliei Basarabiei. Domnul Marius Gabriel Lazurca este singurul ambasador al unei ţări UE şi NATO la Chişinău care aparţine jurisdicţional de centrul de putere ecleziastică de la Moscova. Pentru exactitate, vom arăta că actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, potrivit propriilor sale declaraţii publice, face parte din enoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, o parohie din cadrul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Mai mult, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a declarat pentru presă că şi anterior, în timpul de aflare a sa în Franţa, la Paris, a făcut parte din enoria Bisericii Ruse, şi nu a Bisericii Ortodoxe Române. Într-un spaţiu profund marcat de diferendul canonic şi istoric româno-rus, cum este Republica Moldova, apartenenţa jurisdicţională a şefului misiunii diplomatice a României la Patriarhia Moscovei constituie un puternic factor frustrant pentru românii din Republica Moldova, indiferend de faptul dacă sunt sau nu cetăţeni ai Statului Român.

Nu ne stă în intenţie să trecem aici şi acum în revistă toate manifestările de complicitate ale ambasadorului Marius Gabriel Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Moscovei, întrucât considerăm că acestea sunt sau, cel puţin, ar trebui să fie bine cunoscute de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Vom aduce în atenţie doar două cazuri.

Marchel: Hotărârea Sfântului Sinod din București afectează stabilitatea în zona Europei de Sud-Est, prezentând pretenții, la moment tăcute, asupra teritoriului mai multor state independente. Ca urmare, degradează relațiile popoarelor învecinate de veacuri, creând astfel atmosferă de neîncredere ce riscă să se transforme în ură… De aceea, protestăm împotriva amestecului românesc politico-bisericesc în problemele Republicii Moldova.
Lazurca: Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi.

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca este singurul diplomat acreditat în Republica Moldova care anul acesta, la 11 ianuarie, în calitatea sa oficială de reprezentant extraordinar şi plenipotenţiar al Statului Român, i-a adresat personal felicitări, „de ziua îngerului”, unuia dintre principalii agenţi de influenţă ai Moscovei în Republica Moldova, episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi, românofob notoriu şi vehement, care nu ratează nici o ocazie de a se manifesta agresiv împotriva limbii române, a identităţii româneşti şi a dreptului firesc şi legitim al românilor din Republica Moldova de a se afla în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română. Cu ocazia acestui eveniment, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a ţinut să sublinieze încă o dată apartenenţa sa jurisdicţională la Patriarhia Moscovei, declarând: „Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi”.

Totodată, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca nu s-a limitat doar la gesturi simbolice care implică public autoritatea Statului Român de partea jurisdicţiei canonice moscovite  abuzive peste românii ortodocşi din Republica Moldova. Ambasadorul Lazurca a implicat şi fondurile bugetare ale României în sprijinul structurii locale a Bisericii Ruse, sfidând Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Astfel, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău a făcut tot posibilul pentru aducerea la Chişinău, în cadrul unui program al Institutului Cultural Român, condus la acea vreme de binecunoscutul Horia-Roman Patapievici, a corului bisericii Stavropoleos din Bucureşti pentru a acompania, la biserica „Sfântul Dumitru” de care aparţine ambasadorul, slujbele împresurate cu ectenii pentru conducătorii Patriarhiei Moscovei, unul dintre vectorii antiromânismului, cea care ţine în prizonierat canonic milioane de români ortodocşi zmulşi în 1940 şi 1944 de la sânul Bisericii Ortodoxe Române mame.

Orice cetăţean român onest şi obiectiv va fi de acord că aceste asocieri şi complicităţi regretabile pe care le admite ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, cu o persevereverenţă demnă de o cauză mai bună, nu pot constitui exemple de servire cu bună credinţă şi ataşament a interesului Statului Român şi a intereselor românilor extrafrontalieri.

Un alt subiect demn de atenţie este şi cel al modului de (ne)implicare a ambasadorului Marius Gabriel Lazurca în perioada care a precedat Referendumul Naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

În condiţiile în care o parte a presei de limbă română din Republica Moldova, sprijinită financiar de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a abdicat de la principiile independenţei şi neutralităţii politice, angajându-se partizan în favoarea preşedintelui suspendat şi prezentând într-o lumină defavorabilă conducerea Parlamentului şi Guvernului României, recurcând la dezinformare şi manipulare evidentă şi chemând la boicotarea Referendumului de către cetăţenii români, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, altfel activ în cadrul spiritual al Patriarhiei Moscovei, a făcut dovada lipsei oricărei reacţii adecvate. Era firesc să ne aşteptăm, ca cetăţeni români, la exprimarea publică de către ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a unui punct de vedere oficial faţă de campania virulentă  derulată de unele publicaţii sprijinite de Guvernul României, campanie având drept scop demotivarea concetăţenilor noştri de a participa activ la consultarea populară din 29 iulie 2012 şi obstrucţionarea Referendumului Naţional. Aşteptările noastre au fost, din păcate, în zadar.

În această situaţie, având în vedere cele expuse mai sus, vă adresăm respectuos, mult stimate domnului ministru al Afacerilor Externe, rugămintea stăruitoare de a dispune, conform uzanţelor şi legilor României, evaluarea multilaterală a prestaţiei la post a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, Marius Gabriel Lazurca, luând în calcul posibilitatea rechemării sale şi înlocuirii cu un ambasador de carieră, temeinic pregătit, exemplar, eficient, în afara oricăror complicităţi de rudenie sau suspiciuni de aliniere geospirituală la centrul de putere religioasă de la Moscova, întru totul devotat şi realmente util interesului naţional al Statului Român şi intereselor românilor din Republica Moldova.

Rămânând în aşteptarea unui răspuns, vă rog, Excelenţă, să primiţi şi cu acest prilej asigurarea deplinului nostru respect.

Viorel BUZDUGAN,

Preşedinte al Fundaţei pentru Educaţie din Republica Moldova