TITUS CORLĂŢEAN: TEZAURUL ROMÂNIEI DE LA MOSCOVA RĂMÂNE O PRIORITATE PENTRU NOI

October 5, 2012

Problema Tezaurului României depozitat în Rusia, în timpul primului război mondial, reprezintă o problemă extrem de importantă pentru România, a declarat ministrul de Externe Titus Corlăţean, în cadrul conferinţei de presă sustinută la două luni de la preluarea mandatului, transmite Romanian Global News.

“Noi am luat notă cu mare atenţie şi interes de textul şi amendamentul respectiv adoptat de APCE , pentru că aceste texte vin în întâmpinarea demersurilor pe care partea română le face, pe un subiect care prezintă o importanţă deosebită şi de natură istorică, şi de natură simbolică, pentru România. Va rămâne o prioritate pentru noi”, a declarat Titus Corlăţean.

Ministrul de externe a arătat că MAE face demersuri, în primul rând, pentru reluarea activităţii comisiei mixte de istorici româno-ruse, care “a fost îngheţată de mai multă vreme”, precizand că subiectul preocupă autoritățile române, care fac demersuri pentru reluarea activității comisiei mixte, create în baza Tratatului politic bilateral cu Federaţia Rusă.

În cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, Titus Corlăţean a încercat să trasesze coordonatele în care politica externă a României a evoluat şi va continua să evolueze în timpul mandatului său.
Personal încerc să promovez o diplomaţie dinamică, proactivă şi mai ales curajoasă, cu viziune pe termen lung. Primul meu obiectiv a fost acela de a consolida profilul şi /…/ reputaţia externă a României şi, în egală măsură, de a construi o agendă de contacte bilaterale şi multilaterale de substanţă, în plan extern, care să fie utile intereselor naţionale ale României”, a declarat ministrul Titus Corlăţean în deschiderea conferinţei.

Şeful diplomaţiei române a afirmat că politica externă trebuie să aibă la bază coordonate predictibile, indiferent de schimbările politice, subliniind că este nevoie de continuitate în vederea promovării unei imagini coerente şi credibile a României pe plan extern: “Politica externă este un proiect care poate fi sprijinit de toate forţele politice. Avem nevoie de predictibilitate şi credibilitate şi acestea sunt obiective care au nevoie de sprijin transpartinic”, a ţinut să sublinieze ministrul afacerilor externe.

Titus Corlăţean a prezentat coordonatele pe care va continua acţiunea MAE, respectiv: consolidarea statutului de membru în UE şi Alianţa Nord-Atlantică, Parteneriatul Strategic cu SUA, susţinere pentru parcursul european al Republicii Moldova, consolidarea parteneriatelor strategice şi nu în ultimul rând prezenţa activă şi substanţială a României în dezbaterile pe plan european şi euroatlantic. Şeful diplomaţiei române a mai declarat că trebuie relansate relaţiile de cooperare şi chiar parteneriate cu statele din Orientul Mijlociu, Africa, Asia – Pacific cu care România a avut relaţii bune în trecut şi a insistat asupra importanţei promovării intereselor economice ale României.

Advertisements

150 DE ANI DE DIPLOMAŢIE ROMÂNEASCĂ

September 5, 2012

EXPLOZIV! ROMÂNII BASARABENI CER RECHEMAREA AMBASADORULUI MARIUS GABRIEL LAZURCA, FINUL LUI TEODOR ANATOL BACONSCHI ŞI FIU CREDINCIOS AL PATRIARHIEI RUSE DE LA MOSCOVA

August 20, 2012

FUNDAŢIA PENTRU EDUCAŢIE DIN REPUBLICA MOLDOVA

nr. 29 din 03 august 2012

Excelenţei Sale,

Domnului Ministru al Afacerilor Externe al României

Referinţă: Cazul ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău

EXCELENŢĂ,

Unul dintre domeniile de maxim şi firesc interes pentru noi îl constituie modul în care este reprezentată ţara noastră, România, în Republica Moldova. De-a lungul anilor, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău s-au succedat mai mulţi ambasadori. Unii dintre ei, diplomaţi de carieră, persoane cu o pregătire profesională temeinică, au lăsat o amintire luminoasă în relaţiile dintre cele două state ale noastre, făcând servicii imense României şi interesului ei naţional legitim. Alţii, dimpotrivă, fiind promovaţi pe criterii extraprofesionale şi datorită unor conjuncturi politice mai puţin faste, au făcut, pe bună dreptate, obiectul criticilor întemeiate ale românilor.

În calitatea noastră de cetăţeni români rezidenţi în Republica Moldova, dorim să vă aducem astăzi în atenţie figura actualului ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova, domnul Marius Gabriel Lazurca, desemnat la post în februarie 2010, după ce antecesorul său în funcţie, domnul Filip Teodorescu, fusese expulzat de către autorităţile comuniste de la Chişinău.

Natura relaţiilor speciale şi privilegiate dintre România şi Republica Moldova reclamă ca România să aibă la Chişinău un ambasador care să facă faţă cu supra de măsură înaltelor exigenţe ale funcţiei.

Opinia noastră este că desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca în fruntea Ambasadei României la Chişinău, precum şi o serie întreagă de date devenite cunoscute ulterior acestei desemnări, ridică semne drastice de întrebare din punctul de vedere al corespunderii persoanei respective cu rigorile funcţiei deţinute.

– Naşule dragă, eu mă fac că reprezint interesele Bucureştiului, dar ăştia nici nu-şi dau seama că, de fapt, le reprezint pe cele ale (Patriarhiei) Moscovei.

Precum a devenit cunoscut, desemnarea domnului Marius Gabriel Lazurca la post, în fruntea misiunii diplomatice a României la Chişinău, reprezintă un caz clasic de nepotism şi s-a datorat legăturilor sale de rudenie cu fostul ministru al Afacerilor Externe al României, domnul Teodor Anatol Baconschi, naşul său de cununie, adică o rudă prin alianţă. Recomandarea domnului Marius Gabriel Lazurca pentru funcţia de ambasador al României la Chişinău a fost făcută oficial anume de către domnul Teodor Anatol Baconschi.

Este de remarcat şi faptul deloc întâmplător că anterior, în virtutea aceloraşi legături de rudenie, anume domnul Marius Gabriel Lazurca l-a succedat pe domnul Teodor Anatol Baconschi în funcţia de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (Vatican). Presa din ţară a scris despre modul în care Marius Gabriel Lazurca a promovat interesele Statului Român la Vatican, aducând în atenţie scandalul din anul 2008 legat de organizarea expoziţiei internaţionale „Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.H.)” realizate în triplu parteneriat România-Republica Moldova-Ucraina. Se cuvine să amintim aici, cu titlu de fapt divers, că refuzul domnului Marius Gabriel Lazurca din 2008 de a susţine această celebră expoziţie a atras riscul eliminării României şi Republicii Moldova dintre organizatori şi că abia după eforturi incomensurabile ale unor marcante personalităţi culturale şi bisericeşti din România, dar fără nici un sprijin din partea Ambasadei României, expoziţia a fost vernisată până la urmă, însă sub patronajul Ambasadei Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

Marea decepţie şi consternare firească a românilor din Republica Moldova s-a produs însă în momentul în care ambasadorul Marius Gabriel Lazurca şi-a afişat în presă apartenenţa la jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, aflată în Republica Moldova, aşa cum se cunoaşte, într-un diferend istoric cu Patriarhia Română pe subiectul Mitropoliei Basarabiei. Domnul Marius Gabriel Lazurca este singurul ambasador al unei ţări UE şi NATO la Chişinău care aparţine jurisdicţional de centrul de putere ecleziastică de la Moscova. Pentru exactitate, vom arăta că actualul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, potrivit propriilor sale declaraţii publice, face parte din enoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, o parohie din cadrul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Mai mult, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a declarat pentru presă că şi anterior, în timpul de aflare a sa în Franţa, la Paris, a făcut parte din enoria Bisericii Ruse, şi nu a Bisericii Ortodoxe Române. Într-un spaţiu profund marcat de diferendul canonic şi istoric româno-rus, cum este Republica Moldova, apartenenţa jurisdicţională a şefului misiunii diplomatice a României la Patriarhia Moscovei constituie un puternic factor frustrant pentru românii din Republica Moldova, indiferend de faptul dacă sunt sau nu cetăţeni ai Statului Român.

Nu ne stă în intenţie să trecem aici şi acum în revistă toate manifestările de complicitate ale ambasadorului Marius Gabriel Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Moscovei, întrucât considerăm că acestea sunt sau, cel puţin, ar trebui să fie bine cunoscute de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Vom aduce în atenţie doar două cazuri.

Marchel: Hotărârea Sfântului Sinod din București afectează stabilitatea în zona Europei de Sud-Est, prezentând pretenții, la moment tăcute, asupra teritoriului mai multor state independente. Ca urmare, degradează relațiile popoarelor învecinate de veacuri, creând astfel atmosferă de neîncredere ce riscă să se transforme în ură… De aceea, protestăm împotriva amestecului românesc politico-bisericesc în problemele Republicii Moldova.
Lazurca: Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi.

Ambasadorul Marius Gabriel Lazurca este singurul diplomat acreditat în Republica Moldova care anul acesta, la 11 ianuarie, în calitatea sa oficială de reprezentant extraordinar şi plenipotenţiar al Statului Român, i-a adresat personal felicitări, „de ziua îngerului”, unuia dintre principalii agenţi de influenţă ai Moscovei în Republica Moldova, episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi, românofob notoriu şi vehement, care nu ratează nici o ocazie de a se manifesta agresiv împotriva limbii române, a identităţii româneşti şi a dreptului firesc şi legitim al românilor din Republica Moldova de a se afla în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română. Cu ocazia acestui eveniment, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a ţinut să sublinieze încă o dată apartenenţa sa jurisdicţională la Patriarhia Moscovei, declarând: „Este, pentru mine, un prilej de bucurie să fiu în mijlocul fraţilor de credinţă. Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să fiu în mijlocul dreptcredincioşilor din Bălţi, în această frumoasă catedrală. Odată ce am participat la această sfântă slujbă, permiteţi-mi să mă consider şi eu membru al acestei comunităţi”.

Totodată, ambasadorul Marius Gabriel Lazurca nu s-a limitat doar la gesturi simbolice care implică public autoritatea Statului Român de partea jurisdicţiei canonice moscovite  abuzive peste românii ortodocşi din Republica Moldova. Ambasadorul Lazurca a implicat şi fondurile bugetare ale României în sprijinul structurii locale a Bisericii Ruse, sfidând Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Astfel, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău a făcut tot posibilul pentru aducerea la Chişinău, în cadrul unui program al Institutului Cultural Român, condus la acea vreme de binecunoscutul Horia-Roman Patapievici, a corului bisericii Stavropoleos din Bucureşti pentru a acompania, la biserica „Sfântul Dumitru” de care aparţine ambasadorul, slujbele împresurate cu ectenii pentru conducătorii Patriarhiei Moscovei, unul dintre vectorii antiromânismului, cea care ţine în prizonierat canonic milioane de români ortodocşi zmulşi în 1940 şi 1944 de la sânul Bisericii Ortodoxe Române mame.

Orice cetăţean român onest şi obiectiv va fi de acord că aceste asocieri şi complicităţi regretabile pe care le admite ambasadorul Marius Gabriel Lazurca, cu o persevereverenţă demnă de o cauză mai bună, nu pot constitui exemple de servire cu bună credinţă şi ataşament a interesului Statului Român şi a intereselor românilor extrafrontalieri.

Un alt subiect demn de atenţie este şi cel al modului de (ne)implicare a ambasadorului Marius Gabriel Lazurca în perioada care a precedat Referendumul Naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu.

În condiţiile în care o parte a presei de limbă română din Republica Moldova, sprijinită financiar de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a abdicat de la principiile independenţei şi neutralităţii politice, angajându-se partizan în favoarea preşedintelui suspendat şi prezentând într-o lumină defavorabilă conducerea Parlamentului şi Guvernului României, recurcând la dezinformare şi manipulare evidentă şi chemând la boicotarea Referendumului de către cetăţenii români, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României, altfel activ în cadrul spiritual al Patriarhiei Moscovei, a făcut dovada lipsei oricărei reacţii adecvate. Era firesc să ne aşteptăm, ca cetăţeni români, la exprimarea publică de către ambasadorul Marius Gabriel Lazurca a unui punct de vedere oficial faţă de campania virulentă  derulată de unele publicaţii sprijinite de Guvernul României, campanie având drept scop demotivarea concetăţenilor noştri de a participa activ la consultarea populară din 29 iulie 2012 şi obstrucţionarea Referendumului Naţional. Aşteptările noastre au fost, din păcate, în zadar.

În această situaţie, având în vedere cele expuse mai sus, vă adresăm respectuos, mult stimate domnului ministru al Afacerilor Externe, rugămintea stăruitoare de a dispune, conform uzanţelor şi legilor României, evaluarea multilaterală a prestaţiei la post a ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău, Marius Gabriel Lazurca, luând în calcul posibilitatea rechemării sale şi înlocuirii cu un ambasador de carieră, temeinic pregătit, exemplar, eficient, în afara oricăror complicităţi de rudenie sau suspiciuni de aliniere geospirituală la centrul de putere religioasă de la Moscova, întru totul devotat şi realmente util interesului naţional al Statului Român şi intereselor românilor din Republica Moldova.

Rămânând în aşteptarea unui răspuns, vă rog, Excelenţă, să primiţi şi cu acest prilej asigurarea deplinului nostru respect.

Viorel BUZDUGAN,

Preşedinte al Fundaţei pentru Educaţie din Republica Moldova


BĂSESCU I-A VÂNDUT PE ROMÂNII BASARABENI, LĂSÂNDU-I LA CHEREMUL INTERESELOR GEOPOLITICE STRATEGICE ALE GERMANIEI ŞI RUSIEI. PACTUL RIBBENTROP-MOLOTOV 2012. SECRETUL RELAŢIEI MERKEL-BĂSESCU.

August 15, 2012

Foarte multă lume şi-a pus întrebarea firească de ce a avut doamna Merkel o reacţie atât de surprinzătoare la suspendarea de către Parlamentul României a lui Traian Băsescu. Neinformaţii, care cad lesne pradă minciunilor şi manipulărilor slugilor băsiste, cred în diversiunea lansată de aceştia, că distinsa doamnă cancelar este îngrijorată de „atentatul la statul de drept” şi de „lovitura de stat în curs la Bucureşti”. O “lovitură de stat” înfaptuită de organul reprezentativ suprem al poporului român suveran! Evident că adevăratul răspuns la întrebare, altminteri cât se poate de legitimă, trebuie căutat în altă parte.

Nici explicaţia că PD-L, partidul lui Băsescu este membru al Partidului Popular European, deci simpatia de familie politică determină reacţia germană nu este decât parţială şi nu ar justifica iritarea extremă a doamnei Merkel.

Merkel: Traiane, tu mă susţii să federalizăm Republica Moldova, iar eu te susţin ca să revii în funcţie! Pe urmă vom federaliza şi România!

Merkel: Traiane, eu te susţin ca să revii la Cotroceni, iar tu mă susţii să federalizăm Republica Moldova! Pe urmă vom federaliza şi România! Te asigur că partenerii noştri de la Moscova şi Budapesta sunt de acord. Pe cuvântul meu de urmaşă a lui Ribbentrop!

În cele ce urmează voi emite o ipoteză, pe care cred că o pot şi demonstra suficient de credibil. Cu multe luni în urmă, mai mulţi observatori atenţi ai eviluţiilor de pe scena politică românească au luat act şi au atras atenţia opiniei publice asupra subitului şi bizarului interes al doamnei Merkel pentru această zonă geografică. Şi interesul nu era faţă de România în mod particular (de altfel, pâna recent, doamna nu-l băga în seamă pe Băsescu nici macar cu evidentul dispreţ cu care îl trata prietenul dumneaei, domnul Nicolas Sarkozy).

Interesul se deschisese brusc pentru Republica Moldova.  Observatorii şi analiştii de la Bucureşti au semnalat atunci cititorilor şi telespectatorilor că pare extrem de suspect acest interes. S-a spus atunci că multă lume are bănuiala că Germania ar putea să se folosească de Republica Moldova şi de problema transnistreană (deşi nu este parte din procesul de negociere 5+2!) pentru ca, în dorinţa strângerii în continuare a relaţiilor (oricum foarte solide şi reciproc avantajoase) cu Federaţia Rusă, să promoveze o soluţie de tip federal pentru Republica Moldova.

Şi cum, după ani de ignorare aproape ostentativă a lui Băsescu, a sosit, la fel de brusc şi de suspect o invitaţie pentru Băsescu de a vizita Berlinul, observtorii scenei politice româneşti şi-au consolidat bănuiala că doamna cancelar îl convoacă pe preşedintele român pentru a obţine de la el (recunoscut ca fiind dispus să se închine la orice Înaltă Poartă şi să sărute orice papuc imperial, numai să-i fie lui bine şi să-şi asigure protecţia mai-marilor Europei şi ai lumii) acordul pentru soluţia de federalizare a Republicii Moldova.

Merkel: Băsescule, am să le spun la Moscova că regula rusească a pragului de 50%+1 este bună şi că părerea românilor nu contează, cum nu a contat nici în 1939, când ne-am înţeles pe la spatele lor cu aliaţii noştri ruşi!

Foarte interesant este că, imediat dupa vizită, a venit numirea lui Dmitri Rogozin, fostul reprezentant al Federaţiei Ruse la NATO şi actual viceprim-ministru, în funcţia de reprezentant pentru Transnistria. Dar nu numai.

Tot imediat dupa această vizită, a început şi implicarea publică a diplomaţiei germane şi a doamnei Merkel personal în problema transnistreană şi promovarea din ce în ce mai vehementă şi agresivă de către Germania şi de către doamna cancelar a soluţiei de tip federal. Cu observaţia că, subit, în ecuaţie, pe lângă Transnistria, a intervenit şi Găgăuzia. În intenţia de a-i impune Republicii Moldova o federalizare în care Basarabia (şi populaţia larg majoritar românească) ar fi pusă în permanenaţă în inferioritate în faţa celorlalte două entităţi, cu mult inferioare numeric.

În acest moment, ipoteza lansată cu ceva timp în urmă începe să capete confirmare şi consistenţă.

Şi, pe buna dreptate, bănuiala pe care am împărtăşit-o şi eu şi care în acest moment a devenit convingere fermă, că „patriotul” Băsescu, cel care a câştigat al doilea mandat în 2009 prin fraudă, dar şi cu 100.000 de voturi din Basarabia, a vândut-o şi i-a vândut pe românii basarabeni, numai pentru a profita de interesul german şi pentru a-şi asigura sprijin personal de la cea mai importantă putere europeană.

Acum, după ce au devenit cunoscute mai multe detalii din culisele geopoliticii regionale, am convingerea fermă că acesta este târgul fâcut cu ocazia vizitei lui Băsescu la Berlin.

Cu atât mai mult cu cât nemulţumirea populaţiei era din ce în ce mai evidentă (securistul Băsescu, cel care guvernează cu şi, nu este exclus, pentru serviciile secrete, era cel mai în măsură să cunoască starea de spirit a poporului român), după cum era o problemă de timp (şi nu foarte mult, ceea ce s-a şi dovedit) căderea guvernului portocaliu, răsturnarea raportului de forţe din parlament şi, pe o noua majoritate, demararea procedurilor constituţionale de suspendare din funcţie.

De altfel, tot în perioada la care mă refer au început şi procedurile de modificare a legislaţiei în vigoare la acea dată, pentru a face, practic, imposibilă demiterea. Băsescu însuşi a recunoscut public zilele trecute că ştia exact ceea ce urmează. Şi, tocmai de aceea, fiindcă ştia că în plan intern nu mai are de aşteptat niciun sprijin, nici din sfera politică (în parte, nici măcar din partea PD-L) şi, cu atât mai puţin din partea poporului român, Băsescu a decis să joace, în disperarea care l-a cuprins încă de atunci şi a atins în acest moment apogeul, ultima carte care îi mai rămanea: cartea sprijinului extern, în special al celui german. Iar Germania, precum se cunoaşte şi precum se declară oficial atât la Berlin, cât şi la Moscova, este aliatul strategic al Federaţiei Ruse.

Evoluţia ulterioară a evenimentelor şi insistenţa din ce în ce mai mare a Germaniei şi a doamnei Merkel în implicarea în promovarea soluţiei federalizării Republicii Moldova nu face decât să confirme validitatea ipotezei mele. Iată de ce am toate motivele să-l acuz încă o data, pe încă un subiect, pe Băsescu de trădare, de trădare naţională, aşa cum l-am acuzat în 2005, când l-a sprijinit public pe Voronin, omul Moscovei, pentru un nou mandat prezidenţial.

Totodată, am toate motivele ca, în plus, să le atrag atenţia basarabenilor (şi celui mai înfocat fan al lui Băsescu, domnul primar al oraşului Chişinău, Dorin Chirtoacă), cei care i-au asigurat, prin votul lor, realegerea din 2009, că Traian Băsescu i-a vândut a doua oară. Şi că ne aflăm în faţa unei variante 2012 a Pactului Ribbentrop-Molotov. O variantă care, însă, de această dată, se bucură de sprijinul şi de aprobarea unei cozi de topor din interior: Traian Băsescu.

Îi sugerez preşedintelui interimar, domnul Crin Antonescu, să solicite neîntârziat stenograma discuţiilor lui Băsescu la Berlin şi, în general, documentele despre toate discuţiile din ultimele şase-şapte luni ale diplomaţiei române cu partenerii germani.

Faptul că Băsescu a fost suspendat cu o largă majoritate de Parlament şi că este cert că va fi demis de poporul român este firesc să o irite pe doamna Merkel, care se vede în faţa unei posibilităţi (pe masură să devină certitudine) de a rămâne fără suportul aprobării de către preşedintele României a planului dumneaei de federalizare a Republicii Moldova. Nu vi se pare, oare, această ipoteză mai credibilă decât faptul că nu mai poate doamna cancelar dormi de grija soartei lui Băsescu?

Să urmărim atent vizita doamnei Merkel, protectoarea lui Băsescu, la Chişinău, de unde va pleca la Moscova. Totalurile acestei vizite vor pune în lumină adevărată de ce anume doamna Merkel, cancelarul Germaniei, îl susţine pe Băsescu. Şi să nu uităm că Germania reprezintă, totuşi, veriga slabă a Alianţei Nord-Atlantice, de care profită Rusia, partenerul strategic al Berlinului.