DISCURS LA CONFERINȚA ORGANIZAȚIEI PSD ROMÂNIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

March 30, 2019

Onorată Conferinţă, stimaţi oaspeţi, dragi colegi şi prieteni,

Acum 7 ani Partidul Social Democrat din România era primul  politic din România care a hotărât constituirea unei organizaţii proprii în Republica Moldova. Congresul extraordinar al PSD din 7 aprilie 2012 a decis completarea Statutului său, introducând un articol nou, pe care îmi permit să-l citez: „Organizaţia PSD România în Republica Moldova este o organizaţie cu statut special, întrunind cetăţeni români cu domiciliul în Republica Moldova şi constituită ca structură internă a partidului în conformitate cu prevederile Statutului PSD, cele ale Regulamentului de funcţionare propriu, adoptat de Conferinţa Naţională a organizaţiei şi validat prin hotărâre a Comitetului Executiv Naţional al PSD”. În intervenţia mea la tribuna Congresului PSD din 7 aprilie 2012 am subliniat că noi „avem în vedere construirea unei Organizaţii viguroase a PSD la răsărit de Prut, ca moştenitoare şi continuatoare a stângii patriotice din Basarabia, aşa cum a gândit-o Constantin Stere, marele nostru înaintaş care a ştiut să găsească punctul de echilibru şi locul de întâlnire constructivă şi rodnică între curentul socialist şi cel liberal”.

Stimaţi colegi, urmează ca astăzi să alegem organele de conducere: Consiliul Naţional, preşedintele, președintele executiv, secretarul executiv și vicepreşedinţii. Totodată, după alegerea Consiliului Naţional, acesta va trebui să aleagă membrii Comitetului Executiv Naţional, iar Biroul Permanent Naţional se va considera constituit conform prevederilor Statutului PSD.  La timpul respectiv, voi face propunerile de rigoare consultate în prealabil cu majoritatea structurilor noastre.

Creşterea și consolidarea Organizației PSD România în Republica Moldova a fost și va fi preocuparea noastră constantă, întrucât şi de aceasta depinde succesul nostru în viitoarele campanii electorale. Obiectivul nostru este ambiţios: vrem să constituim organizaţii locale ale PSD România în raza tuturor celor 898 de primării din Republica Moldova.

Stimaţi delegaţi şi oaspeţi din România,

Trebuie să aduc mulţumiri speciale conducerii naţionale a PSD, în mod special domnului președinte Liviu Dragnea, care a fost unul dintre susținătorii cei mai activi ai Organizației noastre chiar din momentul înființării acesteia, dar, ceea ce puțină lume cunoaște, și omul care s-a îngrijit de acordarea tuturor ajutoarelor primite de către Republica Moldova din partea României de-a lungul a aproape unui deceniu.

Aș vrea să reîmprospătăm în memorie un pasaj din mesajul domnului președinte Liviu Dragnea adresat nouă în momentul înființării Organizației (citez): ”Ziua de azi, când ia fiinţă PSD România în Republica Moldova, este un moment istoric. Este un moment care marchează începutul unei noi perspective a relaţiilor dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului. De acum înainte vom acţiona împreună, vom lua decizii împreună şi vom trăi împreună toate momentele importante ale partidului nostru. Aşadar, de azi înainte vom înfăptui unitatea dintre românii social-democraţi din România şi din Republica Moldova”. Mulţumim președintelui Liviu Dragnea, care ne-a fost în permanenţă alături cu sfaturi, recomandări şi sprijin logistic.

Un cuvânt special de mulţumire avem pentru doamna prim-ministru Viorica Dăncilă, care, ne amintim cu toții, are o legătură strânsă și veche cu organizația noastră, fiind acum 7 ani primul europarlamentar român care și-a deschis un birou la Chișinău. Sunt mândru că fac parte, ca Secretar de stat în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, din guvernul condus de doamna Viorica Dăncilă, cel mai eficient și performant guvern al țării din 1989 încoace, guvern care susține realizarea unei conexiuni ireversibile a Republicii Moldova la spațiul românesc și european, la valorile naționale și europene.

Când spunem PSD aflat la guvernare, trebuie să spunem și următoarele:  creștere economică constantă și spectaculoasă (de fapt, cea mai mare creștere economică în Uniunea Europeană), un Produs Intern Brut care a depășit 1000 de miliarde de lei, peste 27 de mii de Euro PIB pe cap de locuitor (astfel România depășind la acest capitol Federația Rusă), creșterea doar anul trecut a salariului minim și garantat de la 1450 la 1900 lei, creșterea salariilor nete în sănătate pentru toate categoriile de medici (de exemplu, salariul unui medic primar a crescut anul trecut de la 3203 la 9105 lei). De fapt, statisticile ne arată că salariile din România cresc cu o viteză dublă față de țările din regiune: în construcții au urcat cu 45%, în învățământ cu 36% iar în sănătate cu 30%.

PSD aflat la guvernare mai înseamnă: subvenții pentru agricultori în valoare de 2,75 miliarde de Euro, absorbția a 25 de miliarde de Euro (sau 89% din cât s-a alocat) pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, achiziția întreprinderii ”VestMoldTransgaz” din Republica Moldova contra sumei de 180 de milioane de lei, Dobândirea statutului de acționar majoritar la Șantierul Naval Mangalia, consolidarea capacităților de apărare a țării prin alocarea a 2% din PIB.

Cât privește însă președinția Consiliului Uniunii Europene preluată de România la 1 ianuarie 2019, trebuie să subliniem că doar în primele două luni președinția română a închis peste 60 de dosare legislative, mai mult decât președinția austriacă anterioară pe întreaga durată a mandatului. Asta înseamnă PSD aflat la guvernare!

Referindu-ne strict la Republica Moldova, PSD aflat la guvernare înseamnă: repararea, reabilitarea și dotarea a peste 900 de grădinițe de copii, peste 600 de noi acorduri de înfrățire între administrațiile publice locale de nivelurile I și II, rezolvarea în ultimii ani a peste 500 de mii de dosare de redobândire a cetățeniei române, soluționarea, prin ordonanță de urgență a guvernului, a chestiunii celor aproximativ 36 de mii de copii minori reintegrați în cetățenia părinților, câte 1 milion de Euro pentru restaurarea Sălii cu Orgă și a Muzeului de Arte Plastice din Chișinău, încă 1 milion de Euro pentru construcția Teatrului Național din Cahul, de asemenea 1 milion de Euro care va veni anul acesta pentru restaurarea clădirii Sfatului Țării care aparține acum Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

Un efort al guvernului PSD care per total se ridică la 100 de milioane de Euro, guvernul Viorica Dăncilă angajându-se pentru un nou ajutor nerambursabil de încă 100 de milioane de Euro pentru anii următori. Despre Gazoductul Ungheni-Chișinău am spus deja. Capitalul românesc a intrat pe piața din Republica Moldova prin Banca Transilvania. Volumul comerțului dintre cele două maluri ale Prutului bate record după record. Anul trecut, de 1 decembrie, în mod experimental, operatorii de telefonie mobilă din România și Republica Moldova, au acordat, la cererea guvernului, scutire de roaming, ca precedent pentru o anulare completă a taxelor de roaming într-un viitor apropiat.

Toate aceste lucruri se înscriu într-o politică vastă și coerentă, care derivă din crezul nostru turnat anul trecut, la 27 martie, într-un document oficial adoptat de Parlamentul României, la inițiativa liderului PSD, Liviu Dragnea. Prin acel document politic și programatic s-a stabilit că Parlamentul României consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române, subliniind că acest act depinde de voința acestora. Cel mai important este că Parlamentul a declarat oficial că ”România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora”.

Voi aminti faptul că în discursul său din cadrul dezbaterilor pe marginea acestui document, președintele PSD Liviu Dragnea, în calitate de președinte al Camerei Deputaților a ținut să citească un pasaj care nu a mai ajuns în varianta finală a textului, și anume:  ”În legătură cu Declaraţia pe care o să o adoptăm astăzi, aş vrea să citez un paragraf care, până la urmă, nu a mai fost introdus în această Declaraţie şi anume articolul 8 din Actul final de la Helsinki: toate popoarele au mereu dreptul în deplină libertate să îşi hotărască când şi dacă doresc statutul politic, intern şi extern, fără ingerinţe exterioare şi să îşi urmărească după propria voie dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală. Pe baza acestui articol 8 de la Helsinki s-a reunificat Germania şi, dragii mei colegi, domnule preşedinte Candu, domnule vicepremier Iurie Leancă, chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem? Şi, ca să nu existe echivoc, eu o spun deschis, simplu şi explicit – eu vreau să ne unim cu Moldova! Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune. România a fost puternică atunci când a fost unită. Şi va fi unită. Şi va fi puternică. Acesta este idealul nostru. Acesta este idealul acela de a ne afirma în istorie ca o naţiune unită, liberă şi prosperă, în care toţi cetăţenii ei să se simtă liberi, să se simtă mândri şi să aibă o viaţă mai bună. La mulţi ani, România!”.

Comparați aceste cuvinte sincere, spuse din inimă de Liviu Dragnea, cu aberațiile de săptămâna trecută ale lui Klaus Iohannis despre România și Republica Moldova ca două națiuni și popoare diferite. Și să ne amintim de ele când va trebui să mai mergem la urnele de vot. Patriotismul și ideea națională sunt idei pe care trebuie să le îmbrățișeze toate partidele politice. Nu putem admite ca acestea să fie apanajul unor demagogi sau politicieni compromiși în România ca Băsescu, de exemplu.

Stimaţi colegi, spiritul lui Constantin Stere, marele nostru precursor, este aici, în această sală. Noi știm că ne-am implicat în politică nu doar pentru a da satisfacție unor elite subțiri, ci pentru a-i servi pe cei mulți. De aceea PSD se situează în România pe poziția întâi în preferințele românilor. Asta trebuie să înțelegem cu realism și aici, la Chișinău. Noi, românii din Republica Moldova, putem reuși dacă suntem parte a unei forțe politice serioase și într-adevăr influente, de care depinde cursul real al vieții noastre, nu doar vorbele care curg de la tribune.

Speranţele oamenilor se leagă de Organizaţia PSD România în Republica Moldova. Trebuie să ne mobilizăm din plin şi să construim o Organizaţie numeroasă, puternică. Oamenii vin și vor veni la noi. De aceea, suntem împreună astăzi şi vom fi în continuare. Pentru că suntem români adevăraţi. Pentru că iubim România. Pentru că nouă chiar ne pasă. Pentru că noi chiar vrem să trăim bine. Pentru că ne luăm misiunea în serios şi suntem puşi pe fapte, nu pe vorbe.

Suntem mulţi. A venit timpul să fim uniţi. Organizaţia PSD România în Republica Moldova ne oferă acest cadru de unitate românească. Urez succes deplin Conferinţei noastre de astăzi.

Trăiască România! Trăiască românii din lumea întreagă!


TRIPLETA RUSO-GERMANĂ USATÂI-SCHMIDT-IOHANNIS ȘI AXA BERLIN-MOSCOVA-BUDAPESTA

November 12, 2014

Tripleta  ruso-germana

VICTOR ALEXEEV, PREȘEDINTE AL ORGANIZAȚIEI PSD ROMÂNIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA:

Dragi prieteni, bună ziua! Am hotărât să convocăm această conferință de presă imediat ce au devenit cunoscute mai multe informații despre legături periculoase între actori politici de la Chișinău și București. Vom vorbi astăzi despre ceea ce nu am fi crezut niciodată că ar putea fi posibil. Acum, după ce adevărul a ieșit la suprafață, vrem să tragem un semnal de alarmă către cetățenii români de pe ambele maluri ale Prutului.

Tema conferinței noastre de presă ține de conexiunile unor personaje concrete de la Chișinău și București.

Primul personaj pe care îl aduc în atenție este Klaus Werner Iohannis. Al doilea personaj este Renato Usatâi. Între aceste două personaje scoase anul acesta în scena politică există o legătură periculoasă, cu dedesubturi și implicații geopolitice. A fost șocant să aflăm din presa de la București că domnul Iohannis este susținut de milionarul de origine germană Michael Schmidt. Această susținere durează de ani de zile. Michael Schmidt este director al filialei BMW în România. Jurnaliștii români de investigații au dezvăluit faptul că Iohannis locuiește pe durata actualei campanii electorale din România într-un imobil, care valorează cât cele șase case ale sale, în cel mai select cartier al Capitalei: Primăverii. Apartamentul de aproximativ 240 de metri pătrați i-a fost pus la dispoziție de șeful BMW România, Michael Schmidt, un apropiat al său încă din anul 2007, când i-a pus la dispoziției lui Iohannis mai multe automobile BMW. Michael Schmidt este unul din principalii susținători ai lui Iohannis în alegeri. S-ar părea, până aici, că totul ar fi în regulă. Dar nu este nici pe departe așa.

De ce nu este așa? Pentru că acest milionar de origine germană este nu doar omul lui Klaus Iohannis. Michael Schmidt este în același timp omul lui Renato Usatâi! Iar cine este Renato Usatâi nu mai este nici un secret: este omul Moscovei. Că este anume așa, nici nu trebuie să demonstrăm. Ține de evidențe și e la mintea copiilor. Acest Renato Usatâi, care este acționar al monopolului rus de stat GAZPROM, are o soră dreaptă, Veronica. Presa de la Chișinău a scris despre acest fapt. Iar Veronica Usatâi este măritată în România. Deci, Renato Usatâi are astfel un cumnat. Și aici cercul se închide: cumnatul lui Renato Usatâi se numește Michael Smidt. Același binefăcător Michael Smidt care este colaboratorul lui Iohannis și i-a pus locuința din București la dispoziție pe toată durata campaniei electorale! Același Michael Smidt care este cumnatul, colaboratorul și binefăcătorul lui Renato Usatâi, omul Moscovei și acționarul Gazprom!

Aceste conexiuni dezvăluite de presa de la București și Chișinău, precum și insistențele Moscovei și ale Berlinului de federalizare a Republicii Moldova după model germano-rus, în contrast cu poziția americană, de exemplu, trezesc pe bună dreptate îngrijorarea noastră. În context vom observa și susținerea lui Iohannis de către Partidul Civic Maghiar, care cere federalizarea României după același model germano-rus, fapt ce iarăși trezește îngrijorarea noastră. Klaus Iohannis și Renato Usatâi au ceva în comun. Acest ceva sau cineva sa numește, cum am mai spus, Michael Schmidt.

Un alt moment de reținut, pe planul conexiunilor ruso-germane, este faptul că Michael Schmidt, directorul filialei firmei germane BMW, este căsătorit cu sora lui Renato Usatâi, Veronica Usatâi Schmidt, care a lucrat pentru compania rusă LUKOIL.

Curiozitatea și șocul nostru cresc atunci când presa de investigații dezvăluie că și unul dintre politicienii moldoveni, aparent certat cu Renato Usatâi, și anume Vladimir Filat, un susținător pe față al aceluiași Klaus Iohannis, face parte din aceeași schemă. Filat și Usatâi sunt prieteni și colaboratori vechi. Filat, privit cu rezervă și prudență în Statele Unite, dar cu îngăduință maximă la Berlin, este un alt pion ruso-german pe tabla jocului politic românesc. Filat și Usatâi au călătorit împreună în Germania, mai exact la München, acum 2 ani, cu un avion privat închiriat de Usatâi, cel care a suportat toate cheltuielile de transport, cazare, masă etc.

Usatâi primește bani de la Gazpromul lui Miller și Putin și îi plătește facturile lui Filat. Filat se declară susținător al lui Iohannis și călătorește des la Berlin. Iohannis este sponsorizat de Schmidt, cumnatul lui Usatâi. Schmidt reprezintă o companie care a fost demascată în Germania ca beneficiară, dar și ca finanțatoare a regimului nazist, o companie pătată cu sânge, cum a scris presa germană. Iohannis conduce o organizație etnică care se declară succesoare de drept a Deutsche Volksgruppe care a promovat o politică antiromânească, a susținut politica lui Hitler, inclusiv în chestiunea Basarabiei, și care a fost desființată de Majestatea Sa Regele Mihai I prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, toate proprietățile acestei organizații naziste fiind confiscate.

Conexiunile din ultimul deceniu dintre Moscova și Berlin au pus în gardă mai multe guverne din Europa Centrală și de Est, dar și Guvernul american. Faptul că fostul Cancelar Gerhard Schröder a ajuns șeful Nord Stream, o filială Gazprom, fiind plătit cu 1 mln de euro lunar de statul rus, precum și faptul că se află în strânse legături cu Angela Merkel, spune multe în acest sens. Iar faptul că Moscova a strâns relațiile cu Victor Orban, perceput pe bună dreptate ca fiind un aliat al Rusiei lui Putin în interiorul Uniunii Europene, precum și faptul că aliații de guvernare ai lui Orban și adepții ideii sale de federalizare a României, cum ar fi László Tőkés și Zsolt Szilágyi de la Partidul Civic Maghiar, i-au declarat susținere lui Iohannis demonstrează existența unei rețele regionale care urmărește scopuri îndreptate împotriva interesului românesc de unitate și independență.

Vreau să fiu înțeles corect. Chiar dacă noi am suferit de pe urma înțelegerilor ruso-germane, a complicităților murdare dintre Moscova și Berlin, Basarabia fiind ocupată ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, chiar dacă Transilvania de nord a fost smulsă din trupul României cu acordul Germaniei, chiar dacă Germania este singurul stat care nu a denunțat până astăzi odiosul Pact Ribbentrop-Molotov, nu am niciun fel de sentimente antigermane. Dar atunci când Iohannis este finanțat de cumnatul lui Renato Usatâi, care vrea să construiască un Zid Chinezesc pe Prut și care îl finanțează la rândul său în călătorii de lux în Germania pe Vladimir Filat, un alt susținător al lui Iohannis, și când în ecuație intră adepții revizionismului maghiar din Ungaria și România, conectați și ei la Moscova și Berlin, mă văd obligat să trag un semnal de alarmă.

Cine s-a fript măcar o dată cu apă fierbinte suflă și în apă rece! Aici nu este apartenența etnică a lui Iohannis la minoritatea germană, căci el putea fi și etnic român (noi nu am dus lipsă de cozi de topor niciodată în istorie!), ci tocmai conexiunile lui dubioase și periculoase cu extremismul și revizionismul maghiar, cu agenții Moscovei de tipul lui Renato Usatâi, dar și apartenența la o organizație care a salutat Pactul Ribbentrop-Molotov și anexarea Basarabiei de către Moscova.

În legătură cu speculațiile care s-au făcut pornind de la originea etnică a lui Iohannis trebuie să precizez un lucru esențial. Iohannis, finanțat de cumnatul lui Renato Usatâi, nu este neamțul de care românii ar avea nevoie. Neamțul nostru este Regele Mihai al României și Casa Regală a României, pentru restaurarea căreia în fruntea statului Victor Ponta s-a angajat public să organizeze un referendum național în anul 2016.

Acum mă adresez către alegătorii români din Republica Moldova. Oricine va vota la 16 noiembrie pentru Iohannis, strâns legat de sponsorul său Michael Schmidt, cumnatul lui Renato Usatâi, votează de fapt pentru dezbinarea Neamului Românesc, pentru îndepărtarea Basarabiei de România, pentru servirea unor interese străine, antiromânești, antioccidentale și, mai ales, antiamericane.

Singura soluție practică, realistă, serioasă în această situație deloc simplă este pentru alegătorii români din Basarabia alegerea lui Victor Ponta, care a fost, este și va fi atașat nu doar în vorbă, ci în faptă idealului nostru de unitate și independență națională!

Vă mulțumesc!

//www.privesc.eu/widget/live/54388


PREZENTAREA PROGRAMULUI POLITIC ”ROMÂNIA PENTRU TOȚI ROMÂNII”

December 6, 2012


Buletin de vot Victor Alexeev
Buletin de vot Cristian David


MARIA CEBOTARI, OMAGIATĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ

November 30, 2012

Maria_cebotari

Discursul domnului Victor Opaschi, Secretar de Stat în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național:

Distins auditoriu,

Încep prin a saluta prezența tot mai activă a Academiei Române în spațiul public prin manifestări de o aleasă ținută, dedicate atât unor probleme de interes general, care privesc viitorul națiunii române, cât și valorificarea și readucerea în memoria colectivă a moștenirii cultural-științifice, lăsată nouă de iluștri înaintași.

Ca meloman, ca om care iubește spectacolul de operă, nu pot să nu fiu fericit pentru că astăzi omagiem una dintre cele mai strălucite voci ale secolului XX, Maria Cebotari. Un destin agitat, într-o Europă cuprinsă de nebunia revanșei și a războiului, război care nu avea cum să nu o marcheze. Această omagiere nu este un fapt singular: în ziua de 4 decembrie, tot aici, va fi comemorat Sergiu Celibidache, dirijorul care a făcut școală și a marcat epoca prin personalitatea sa.

Printr-o fericită coincidență, tot astăzi, în această ilustră instituție va avea loc ceremonia dedicata revenirii în patrie a manuscriselor lui Dimitrie Cantemir. Sunt într-adevăr clipe privilegiate, bucurandu-ne impreuna de reîntregire a patrimoniului nostru cultural. Încet, încet, lucrurile intră în matca lor firească, valorile se așează la locul lor cuvenit, și ne reperele. Iar Academia Română este un reper fundamental.

Sincer vorbind, puțină lume cunoaște viața și mai ales cariera Mariei Cebotari. Ea a avut marea neșansă de a se afirma în plin război, murind la doar 39 de ani, in apogeul unei cariere fără egal în epocă. A fost o artistă cu o voce unică, de o excepțională sensibilitate și plină de farmec. Despre ea s-ar fi cuvenit să știm totul, dar constatăm că știm atât de puține. Născută la Chișinău, a studiat la Conservatorul din orașul natal. A debutat la Dresda, la doar 21 de ani, și peste numai doi ani i se conferea titlul de ”Kammersingerin” al Operei din Dresda. Ulterior a fost „diva”, primadona operelor din Berlin și Viena. A făcut dese turnee în România, evoluand pe scena Operelor din București și Cluj. După război s-a stabilit la Viena, si a fost adoptată de publicul vienez, devenind cea mai iubită stea a scenei lirice.

Istoria nu a fost blândă cu amintirea ei. Numele și opera sa interpretativă au fost puse la index și în Basarabia natală, și în România postbelică.

A venit, în fine, vremea să o redescoperim, și să o redăm publicului meloman de pe ambele maluri ale Prutului. Într-un timp al proliferării falselor valori, avem nevoie să readucem în memoria contemporanilor marile și autenticele repere artistice, profesionale și morale. Maria Cebotari a fost și o remarcabila actriță de cinema. M-aș bucura să aflu că, din colaborarea dintre specialiștii de aici de la București și a celor de la Chișinău a căror prezență ne bucură în mod deosebit, s-ar naște proiectul unui film de lung metraj, o co-producție care să evoce, cu instrumentele specifice, personalitatea Mariei Cebotari. Ar fi nu doar un succes garantat, ci și un act reparator față de personalitatea care a fermecat publicul din atâtea țări cu vocea și cu prezența sa scenică. Închei felicitându-i pe aceia care au avut inițiativa organizării acestui eveniment. Unirea se face nu cu vorbe, ci cu fapte. Iar cultura este un istrument unificator mai puternic decât oricare altul.

Vă mulțumesc!

21.11.2012


VICTOR OPASCHI LA ACADEMIA ROMÂNĂ: CULTURĂ ŞI STAT

October 5, 2012

Miercuri, 3 octombrie, domnul Victor Opaschi, secretar de stat pentru cultură şi culte în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, a sustinut la şcoala postdoctorală a Academiei Române conferinţa “Rolul statului în susţinerea culturii”. Redăm mai jos textul conferinţei.

Distins auditoriu,

Am răspuns cu plăcere şi emoţie invitaţiei distinsului critic şi academician, domnul Eugen Simion, pentru a vă prezenta un punct de vedere despre un subiect tot mai controversat: rolul statului în cultură. Cum nu sunt ceea ce se poate numi „un birocrat cultural”, trecerea mea pe la Ministerul Culturii fiind una vremelnică, s-ar putea ca spusele mele să sune eretic pentru unii. Asta nu înseamnă decât că există puncte de vedere diferite, iar diversitatea este, sau ar trebui să fie, un motiv de satisfacţie, pentru că din diversitate se naşte şi progresul.

Personal, cred că principalul rol al statului în cultură trebuie să fie nu oferirea unor sinecuri câtorva aleşi, cum se văd lucrurile la Bucureşti, şi cum se şi întâmplă, ci democratizarea accesului la actul cultural, atât pentru creatori, cât şi pentru cetăţeni. Sigur, de obicei se vede relaţia creatorului cu statul, care, nu trebuie să vă mai spun eu, n-a fost şi nu este niciodată simplă. Dar creatorul nu este singur în această ecuaţie şi trebuie luate în considerare interesele tuturor.

Evident, puterea politică trebuie să promoveze ceea ce se numeşte îndeobşte „interesul general”, şi el greu de definit, şi de acceptat de către unii. Asta nu înseamnă nici structurarea unei „culturi oficiale”, nici instituirea unor forme de cenzură. De altminteri, nici măcar în comunism, cu excesele sale, nu a existat cu adevărat o „cultură oficială”, ci doar creatori care au acceptat compromisuri, în schimbul unor avantaje. Lucru cu nimic ieşit din comun: istoria este plină de exemple de astfel de creatori care au făcut pactul cu puterea, indiferent că este vorba despre stat, de puternicii zilei, în termeni economici, sau de alţi actori de pe piaţa puterii.

Sigur, mulţi ar spune că statul nu are ce căuta în cultură, iar motivul care este invocat cel mai des se referă la faptul că e un „prost administrator”. Dar nu despre administrarea „culturii” este vorba. Fenomenul cultural nu poate fi administrat, mai ales acum, în epoca internetului şi a realităţii virtuale. Statul îşi poate propune să fie un partener ca oricare altul în afirmarea diverselor forme culturale, în sprijinirea creatorilor, în păstrarea şi valorizarea patrimoniului naţional.

Din păcate, deşi hulit şi contestat, statul român este văzut de toţi cei implicaţi în actul de creaţie drept unicul susţinător al culturii. Într-un fel, situaţia are accente schizofrenice. Critici ai statului din perspectivă libertariană sunt primii care cer bani de la acesta sau au slujbe plătite de stat. Fenomenul mecenatului este o rara avis, sursele alternative de finanţare se găsesc tot mai greu, Legea sponsorizării în forma actuală fiind unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta.

În condiţiile unei finanţări deficitare, pe fondul crizei economice, Ministerul Culturii nu are decât o singură abordare validă: aceea de a ierarhiza corect priorităţile în privinţa programelor care pot fi finanţate. Mi se pare firesc ca România, cetăţenii români să se poată bucura de existenţa teatrului şi a operei naţionale, a unor biblioteci bine dotate, a unor muzee, de prezervarea patrimoniului naţional, de subvenţionarea unor titluri, pentru a permite accesul la carte celor mai mulţi doritori, de sprijinirea unor mari evenimente culturale, precum Festivalul „George Enescu”.

Nu este puţin, şi răspunde misiunii pe care am enunţat-o în deschiderea scurtului meu expozeu: democratizarea accesului la cultură. Putem discuta şi despre sprijinirea altor forme de manifestare a creativităţii. Există programe în acest sens, inclusiv în cinematografie. Trecem peste controversele stârnite de modul în care se face accesul la fonduri: nu cred că există metodă care să nu stârnească astfel de controverse.

Statul nu poate face un lucru: nu poate trata arta, creaţia, ca pe o marfă. Există însă o piaţă pentru cultură, indiferent de forma în care se întrupează ea. Sunt destui creatori care pot apela la piaţă pentru a-şi finanţa creaţia. Statul nu se poate substitui pieţei, prin comenzi de stat. Şi nu este vorba de acele motive despre care tot auzim, de genul „hazardului moral”, ci pentru că nu este treaba sa asta. Este bine că statul are domeniile sale clare de intervenţie, care nu sunt exclusive, însă. Parteneriatul public-privat este o realitate şi în cultură. Dar lucrurile sunt departe de a fi acceptate de toţi: parteneriatul Bibliotecii Naţionale cu o mare firmă de produse electronice a stârnit critici vehemente şi din partea unor lideri de opinie, altminteri foarte guralivi în susţinerea pieţei şi în criticarea intervenţiei statului. Paradoxuri româneşti. Sau multă ipocrizie.

Sigur că nu pot ocoli situaţia ICR, care este un exemplu despre felul în care se înţelege relaţia culturii cu statul. Ideea este următoarea: voi, adică statul, adică cetăţenii plătitori de taxe şi impozite, daţi-ne banii, dar să nu ne întrebaţi ce facem cu ei. Nu spun că ICR nu a performat, în anumite domenii. Din păcate, a existat şi acolo, cum există şi în alte domenii culturale, un soi de aranjamente de culise, care, în ultimă instanţă, garantează accesul unor aleşi la fonduri publice şi promovare, în detrimentul competiţiei deschise pentru banii publici. Sper sincer ca lucrurile să se schimbe. Nu alegerile artistice au fost cele care au determinat schimbarea tutelei ICR, ci acest mod de abordare a lucrurilor.

Nimeni nu vrea întoarcerea la „Cântarea României”. Dar putem avea idei diferite despre ce este semnificativ pentru a defini „cultura naţională”. Săparea de tranşee şi perenizarea lor, luptele de gherilă mediatică, demonizarea adversarilor şi sanctificarea unora nu duc la nimic bun, în cultură, dar nu numai. Trebuie să ieşim din tranşee, să admitem că funcţia şi banii publici nu sunt recompense pentru clientelă, fie că aceasta este politică sau culturală. Ne mai rămâne să redescoperim arta şi virtuţile dialogului.

Putem discuta despre ceea ce trebuie să schimbăm în domeniu, şi dumneavoastră sunteţi dintre aceia care cunosc modul în care alte state şi-au structurat relaţiile cu spaţiul cultural. Sunt modele care ni se pot părea exemplare, unele chiar dezirabile, dar să nu uităm de contextul în care funcţionează ele. De aceea ar fi foarte interesant de ştiut, şi eu sunt deschis oricărei sugestii, ce anume putem importa, pentru a se potrivi realităţilor româneşti, nu unei imagini ideale despre relaţia statului cu fenomenul cultural.

Cred că nu pot încheia scurta mea intervenţie fără să remarc un lucru: noile tehnologii fac un lucru care nu era posibil în trecut: democratizează nu doar accesul la cultură, ci şi accesul la creaţie. Nu ştiu dacă va fi un progres, dar este limpede că în materie de creaţie culturală elitele sunt supuse unei concurenţe tot mai intense din partea oamenilor obişnuiţi. Asta nu va rămâne fără consecinţe.

Vă mulţumesc pentru atenţie!